Universul este un cal

“Universul este un cal” (Rig- Veda).


“Si sti ceva? Hai sa-ti zic de caii mei”- mia spus odata un suflet de copil.

Si asa incepe povestea...

Cat e real si cat e fantastic din relatarile copiilor? Ai simtit vreodata cat de reale sunt viziunile lor cata energie pun in relatarile lor...Ai observat cum  isi ridica ochii spre cer (precum pasarile)- ca si cand acolo s-ar afla raspunsurile sau ca si cand de acolo le vin...iar adultii le cauta in exterior.

Oare am uitat sa privim cerul?

Azi, e albastru, spre exemplu. Si-mi aminetesc de mine, copilul...

Credem in valorile pe care ni le-am asumat?

Ce imagine si ce perceptie avem despre noi, ca oameni? …Cine formeaza aceasta interfata? dintre mine si tine, dintre mintea mea si sufletul meu, dintre mine si univers…

Simti ca tu cauti defapt iubirea in toate acestea?

Asumarea care vine ca urmarea a faptului ca tu crezi, iti contureaza imaginea si astfel te ajuta sa constientizezi si sa incepi sa intelegi. Perceptiile si imaginile tale mentale pot fi convingatoare.

Dar a-l asculta pe celalalt, fara sa-l punem in raport cu nevoile noastre, de cate ori o facem? Imaginile si perceptiile noastre nu sunt aceleasi. Pot cel mult sa fie asemanatoare.

Purtam cu noi aceste harti implementate, parca, dupa care ne ghidam si sustinem ca aceasta este realitatea, ca noi avem dreptate, ca noi stim ce-i adevarul si prin urmare stim si cei minciuna- insa, ce e intermediar intre ele nu prea. Stim toate coordonatele globului, limitele, depresiunile...iar pe ale nostre nu. Reprezentarile acestea mentale se reconfigureaza in permanenta in functie de ce hrana ii dam subconstientului nostru sau ce mai aduni la trecutul tau…

Valorile acestea le invatam inca din familie, apoi le mai sedimentam si o data cu scoala mai ales daca aceste valori sunt si repetate si intarite (mai e si cazul cand valorile din familie vin in conflict cu ceea ce inveti tu la scoala. Asa incepi sa-ti pui intrebari si depinde de cum le pui si cui.

Iar in familie inveti “reguli” crestine care sunt si “porunci” iar daca esti si putin sensibil la constrangeri s-ar putea sa nici nu le fi ascultat, doar ai auzit de ele.

Valorile sunt ca un fel de peisaj in care tu te plimbi dupa niste coordonate numite principii.

In ce masura o valoare iti apartine, te defineste? Si in ce masura ea exista independent de tine? Si in ce masura te identifici cu ea?

Sunt fiinte care si-au dat viata pentru idealurile lor marete sau pentru idealuri comune. Pentru valori, pentru iubirea de tara…

Dar despre iubirea de viata?

Dar despre respectul si iubirea de sine?

Viata este valoarea in sine.

Stiu ca e o inteligenta mai subtila care stie sa se guverneze pe sine, sa se recreeze pe sine, sa se nasca si sa se renasca pe sine. Si daca suntem conform “chipului si asemanarii”…legea similitudinii functioneaza si in acest sens.

Cand pleci dintr-un mediu (fara a gasi motivatii acum, pentru plecare). Pe langa valiza pe care o tragi pe rotile ce scot un zgomot anume, pe un trotuar neasfaltat si el, mai ai si informatia care se aude si ea. Tu ai plecat dar mintea ta a inmagazinat informatia asta atatia ani.

Ca si copii noi asta facem- un fel de burete ce absoarbe ce e bine si ce nu e bine.

Dar cand faci curat in magazie?

Cand te doare, cand nu mai suporti, cand te imbolnavesti, cand vrei ceva nou dar nu mai ai unde sa-l pui din cauza vechiturilor (trecutul) sau acest nou pe care-l vrei, acest nou bine il suprapui haotic, peste ce ai acumulat.

Uneori ceea ce se intampla la nivel cognitiv se transpune si in actiunile si in comportamentul nostru.

Cate haine ai in dulap pe care nu le-ai purtat de ani de zile, sau care nu iti mai vin (ca tu intre timp te-ai mai schimbat, te-ai mai transformat, dar perceptia…) dar le tii acolo, peste care mai ingramadesti altele noi, la moda.

Comportamentul este si transpunerea in act a gandurilor si atitudinilor noastre.

Cand vrei sa evoluezi (ca oricum o faci si daca esti constient si daca esti mai putin constient), te actualizei. Si evolutia nu e vointa…

Te uiti putin in dulapul tau, de ce anume ai tu nevoie in prezent. Si ai nevoie sa-ti cunosti si dorintele si nevoile si sa te centrezi.

Despre nevoia de echilibru ca si de alte nevoi se vorbeste mai putin…in schimb despre nevoia de a manca…

Cat e nevoie si cat e automatism in actul pe carel faci, mancand? Rational ca si informatie sti ca traiesti cam 40 de zile fara hrana- deci exista o posibilitate. Rational stim multe si cat aport de proteine e necesar sa avem si din ce alimente sa le procuram si ce regim alimentar sa adoptam pentru a fi sanatosi. Oare chiar simti senzatia de foame de fiecare data cand mananci?

La nivel cognitiv stim, dar pe noi cand ne ascultam? Ne-am citit vreodata pe noi? Pana la urma tot ce bagam in noi, transformam in energie.

De asta te ingrasi cand mannaci informatia de “ciocolata” ca are o anumite calorii, transpuse si ele in cifre (tot informatie, care nici nu e o noutate).

Avem nevoie de informatie dar avem nevoie si de energie. Si totusi pentru a fi fericit de ce ai nevoie? Poate suntem deja...

Simti fericirea?

Dar cand sa ne ascultam si sa ne vedem pe noi daca suntem preocupati si dam vina permanent pe ceva exterior noua…ca s-a rarefiat stratul de ozon.

Da asta e o realitate, s-a rarefiat dar eu ce fac cu informatia pe care o stiu ca soarele e nociv pentru piele la orele de pranz. O iau in considerare sau nu, dar pentru asta soarele nu mai e responsabil, iar noi suntem iresponsabili…si uite asa se pierde cuvantul “responsabil” ca multe alte“virtuti”,”valori”,”principii”…

Deplinatea o vad atunci cand exteriorul reflecta imaginea fidela a ceea ce tu esti in interior. Cand fizicul iti arat sufletul, sau cand "ti se citeste sufletul pe chip"... E vorba de fidelitate...Cat de fidel iti esti tie, inainte de toate...

Si asa pierdem si energia cuvintelor. Si cum energia nu se pierde ci se transforma…ne aflam in fata propriei creatii si a unei creatii commune ce se numeste “tara”, “valori culturale”…

Spunem “multumesc” fara vibratie.

Spunem cuvinte mari, neologisme dar fara vibratie.

Unde e contactul cu sufletul, cu trairea lui “multumesc”?

Si tot asa… ne iertam superficial, cu vorba si nu simtim iertarea. Si asa ramanem si prizonieri in propriile neiertari.

Energia, informatia nu e buna sau rea, mediocra sau elevata…energia ca si informatia te poate destructura sau poate fi creatoare. Tu dai sensul. Acest lucru te face mai responsabil.

Informatia ti-o restructurezi pe parcursul vietii, in functie de cat traiesti si manifesti si in functie de ceea ce gandesti.

Poti sa o stergi, sa te faci ca o uiti, dar energia care a insotit informatia respectiva, pe ea nu o mai vezi?

Te-ai gandit sau ti-ai imaginat ca daca ai inchis cartea unde era scris tot…ai si uitat.

Uneori inchidem cu mintea sau mintea e ceea care inchide, care interzice…sufletul se vrea mereu deschis. Echilibrul fiecaruia e undeva intre… Si mai e si zicala “deschis la minte”.

Granitele astea dintre real si ireal dintre normal si anormal ti le trasezi si singur.

Raportand perceptia pe care o ai despre lume si viata, despre ceva important pentru tine, la intreg, poti realiza daca e ceva distorsionat sau nu.

Apoi, cunosti un alt mediu (o noua relatie interpersonala, un nou loc de munca)...o alta realitate. Dar cum o vezi acum?

Ca urmare a interactiunii cu noul, sau cu o persoana, apar schimbari in noi (pentru ca nu suntem statici, inerti, nu suntem de piatra ci suntem si energie). Aceste schimbari se pot observa inclusiv pe chipul persoanelor, se vede o schimbare ca urmare a transformarii interioare care s-a produs in ei ca urmare a interactiunii. Si relatia este tot un fel de interactiune. Te poate schimba pe tine, ca persoana, rol, dar si evolutia poate sa-ti fie influentata.

Uneori coerenta continutului poate da coerenta formei. Si pana la urma cine pe cine creaza. Forma da continutul? Sau continutul creaza forma?

Tot prin prisma informatiei pe care ai acumulat-o sau te simti pur pentru a o vedea si a o asculta cum este ea in realitate?

Esti pregatit pentru a asculta si a vedea realitatea asa cum este sau o vezi prin prisma perceptiei tale si a imaginii pe care tu o ai deja despre relatie, despre locul de munca?

Uneori energia intretine informatia. La ce-ti foloseste un aparat daca nu ai si baterii pentru el. Toate au un scop chiar daca nu-l descifram.

In interactiuni, devine vizibila perceptia fiecaruia si subiectivitatea, adica tot in relatie. Nimic in universul asta nu exista separat.

Poate asa ne-am cautat si noi fundamentele, ceva pe care sa ne bazam, ceva stabil…Poate nu intamplator avem organele de simt, pereche…poate un ochi priveste si celalalt vede, poate o mana primeste si cealalta da…Poate si mersul, actiunea in sine de a merge-un picior e inainte si celalat il urmeaza.

De ce se si zice “schimbam din mers”.

Aducerea trecutului in prezent nu inseamna neaparat schimbare.

Uneori e repetitie, automatism, alteori un inceput pentru vindecare.

Am invatat despre energie, la fizica, am incadrat-o in niste formule exacte, am incifrat-o ca sa o putem citi si retine. Acestea le-am invatat dar sa simtim energia am fost invatati?

De scoala simtirii, se ocupa putini. E periculos sa simti. Simti deopotriva si iubirea si durerea. Iar noi vrem sa fim doar fericiti.

Cand te-ai imbolnavit (tu pe tine), te simti putin devitalizat, iti lipseste energia, pentru ca si energia organului a suferit o transformare. Ca sa echilibrezi energia respectivului organ, e necesar sa te transformi si tu, sa te schimbi, sa faci schimbari in regimul de viata in regimul alimentar, eventual sa bei un ceai. Si toate acestea cu alegerea ta si cu vointa ta mai intai.

Energia este si potentiala la fel cum si noi avem ca potential, totul. Ce este acest “tot”?

Totul este energie, nu mai e un cliseu.Si ajungem sa numim "energie" si acele lucruri pe care nu stim cum sa le numim, acel "nepalpabil", acel "nevazut"...Cautam cuvinte pentru neintelegerile noastre si uneori a ceste cuvinte se transforma in justificari. Cunoastem parti, felii din tortul universului, insa asta nu ne face mai putini intregi. "A sti" e o parte atat de mica.

Energia este si la nivel de gand. Ce energie au gandurile tale? A avea acelasi gand cu o persoana sau “te-am adus cu gandul”, e defapt aceea frecventa sau ceea ce numim “pe aceesi lungime de unda”.

Prin ganduri, prin emotiile pe care le genereaza gandurile noi trimitem vibratii in jur si in interiorul nostru si creem realitati (materia fiind o condensare a energiei). Intuitiv noi putem cunoaste cauza pentru care traim sau vedem un anumit efect. Este si o intuitie care iti vine pe baza unor informatii, prin deductie, aceasta e mai mult rationala. Dar este si o intuitie care iti vine din suflet chiar daca tu nu ai nici o informatie pe suport cognitiv despre acea persoana sau lucru.

Conteaza si cum te raportezoi tu la trecut. Ce energie au evenimentele din trecut. Tu ca si informatie poti vorbi despre ele foarte detasat ca si cand nici nu ti s-au intamplat tie, pentru ca vorbesti asa plastic despre ele. Dar cand e vorba sa vezi ce simti tu, acum, fata de ce s-a intamplat atunci, de abia acum se vede daca energia din trecut mai e aceeasi sau ai consumat-o, sau ai facut altceva cu ea.

Noi suntem informatie, energie, gand, emotie, sentiment. Suntem temperamentali, ne formam caractere. Suntem in fapt si creatori, ne creem pe noi si uneori ne lasam “modelati”.

Cand realizei din ce cauza “ti se intampla asta tie” (cauze exterioare), sau ce anume din interiorul tau a atras acel eveniment ( cauza interna), incepi sa te luminezi. Constiintra ta aduce lumina pe acest palier al constientizarii si al intelegerii. Cand intelegi profund si te intelegi, apare si aceea scanteie de schimbare. Schimbarea se face in “relatie”, prin interactiune. La fel si schimbarea produsa in tine, te “afecteaza” atat pe tine cat si pe cei cu care esti in relatie.

Auzi frecvent, “nu mai e acelasi, s-a schimbat” sau “parca nu mai sunt eu” (pai e de bine sa nu mai fi “Eu” dar e la fel de important sa vezi si cine vorbeste acum prin tine. Vorbesti si simti cu sufletul sau gandesc altii pentru tine?). Dar sti cine esti?

Si cat de limpede te vezi pe tine?

Anumitor practici pe care le facem in anumite situatii, le-am dat si un nume, le-am investit si cu energie si eventual si cu amprenta persoanla (asta daca nu am reprodus si acumulat papagaliceste), le-am atasat si niste principii si am facut din aceste practici (care odata erau adevarate si reale) o profanare din sensul si din scopul pentru care ele au fost create.

Am inceput prin a le gandi, ale descifra, a le traduce, a le analiza. Si toate acestea le-am facut cu ratiunea. Dar un cuget inimos am avut in toate astea?

Le-am profanat prin credinta sau prea putina noastra credinta, prin dorinta egotica de separare si diferentiere (eu sunt medic, tu esti maica, tu esti psiholog, tu esti infirmiera)…Candva prin trecut toti acestia se numeau intr-un singur fel “vindecatori”, sau altfel…

Cata stabilitate ai in ceea ce vrei?

Dar oare vrei cu adevarat sau defapt tu iti doresti altceva?

Ai o imagine despre ce iti doresti?

Ai dorinta de a te schimba?

Simti si traiesti ceea ce gandesti, iti doresti si vrei?

Cand devii constient, incepi sa atragi. Iar atractia asta are si ea o energie mai ales ca noi investim lucrurile cu energie, stralucire, utilitate. Si asa investim si in relatie. Si relatia are energia ei, o energie investita de cei doi. Relatia e un castig atunci cand amandoi cresc, evolueaza, in relatie. Cand doar unul simte cresterea si castigul…nu mai e vorba de castig.

Schimbandu-te pe tine, angrenezi intreg universal spre schimbare. Insa schimbarea pe care o vrei tu, e valabila doar pentru tine. Ea vine din interior si atunci e transformatoare. Cand e impusa sau ceruta prin rugaminti…Ce faci?

Ai schimat masca…dar in fond cine esti?

Esti tot ceea ce esti, indiferent de masca.

Facem din viata un carnaval. Schimbam costume, masti. Ne alegem roluri si parteneri pe masura rolului sau idealurilor.

Si nu schimbam ceea ce ne impiedica in a ne juca rolul pentru care suntem aici si alegem sa fim, intr-o relatie, intr-o institutie…asa ne uitam misunea si dorintele si visele.

Nu schimbam perceptia, avem aceleasi imagini, generam energii si ne influentam.

Suntem preocupati de functiile din matematica, de functiile pe care le detinem, de functia “ce sunt eu si ce sunt eu in raport cu tine?”.

In comportamentul nostru si in manifestraile noastre, vedem necunoscuta functiei. E uneori un “x”, alteori gandurile neconstientizate, alteori automatisme.

Cand am inceput sa dam interpretari ne-am indepartat de imaginea initiala.

Am interpretat prin perceptia noastra. Macar sa fie a noastra si sa nu derive din “una colectiva” asa ca o hipnoza.

Tot e un pas de la redare la perceptie si reflexie. Un alt pas e sa si vezi intregul, ce crede si ce simte si celalalt. Macar sa-ti pui intrebarea asta. Sa ai constiinta de un altul si trairea ca si el este asemeni tie.

“Nu stiu altii cum sunt dar eu nu sunt altii”-zicea un prieten.

Tot ce e viu, si plante si animale, absorb energie, stocheaza informatie si o transmit. Si transmit si energia.

Energia nu e statica la fel cum si viata nu e statica si nu e teoretica. Energia curge, e transformatoare si te transforma.

Construim uneori noul, peste ruine, peste niste stalpi vechi si s-ar putea sa iasa o casa frumoasa. O casa care contine si vechea informatie, si putin din energia veche. Daca vechiul a fost bun pentru tine, atunci il perpetuezi, il transformi. Se mai spune ca uneori “raul trebuie rupt din radacina”.

Esti un copil nascut din iubire, iubirea face parte acum din tine. Si o constientizezi incepand sa simti iubire fata de tine si fata de ceilalti.

Cresterea in intensitate (spre exemplu sentimentele in relatia de cuplu) este efectul unei anumite coerente. Coerenta in relatie e esentiala. Cunoastem lumea pentru a ne ragasi iar cunoscandu-ne pe noi cunoastem si lumea.

Se spune ca “traim la extreme”. Intre cele doua extreme “viata” si “moarte”, ne bucuram de experiente, traim, suferim, iubim.

Ne schimbam si ne transformam si la nivel de fizic si la nivel de gandire si la nivel de energie si in raport cu noi si in relatie. Iar aceste schimbari nu se intampla sa fie fragmentate sau separate. O schimbare a unei laturi atrage si schimbarea celorlalte- pentru ca suntem in interactiune si suntem "in relatie"...

Singuri ne gasim si ne alegem directia, drumul pe care mergem. E drumul cel bun? Raspunsul il stim inconstient fiecare (candva am facut aceasta alegere si eram constienti de ea) si cu toate acestea uneori apelam la alte persoane pentru a-l aduce in constiinta.

Schimbarea este un proces care se poate produce peste noapte sau e un proces ce dureaza , ca timp psihologic si ca timp fizic. Uneori acest timp se masoara in trairi, experiente, in asteptare, in rabdare. Atat timp cat esti implicat in acest “acum”.

Cat mai zabovesti? Depinde doar de tine.

M-am eliberat de aceste atasamente, credinte si valori. Sunt libera sa-mi aleg experientele!

Aleg calea iubirii si pasesc pe ea. O aleg penru azi, pentru maine, pentru totdeauna.

Este calea pe care ma simt completa!

Tu ce ai ales azi?

text, desen din 2009