"Nu tot ce e natural e frumos" M. Eminescu

"Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi."
Antoine de Saint- Exupery


duminică, 28 iunie 2015

Acasa



Am plecat dupa zambet.
Dupa albastru, cer si soare de vara.
Dupa glasul ei si chicotele ce-mi pareau bulgari de hartie ce fosnesc cand le strangi in palme. Fericirea ei o vad in felul cum se strecoara printre crengile copacilor, cum indoaie cu delicatete crengile prinzandu-le cu degetele rasfirate.
E frumoasa.
E o uimire sa o descopar asa. Un mister de fiecare data.
O Prezenta dulce ce te surprinde.
Cu parul ce prindea ca un magnet frunze de un verde crud ce abia iesisera din muguri. Se impleteau in parul ei. Transparent sa fi fost asa ca vantul si aceeasi bucurie o simteam. Ma bucur ca traiesc si pot sa o vad asa. Natura e viata ei, firescul ei. Se strecoara in drumul ei spre lumina, spre acele gauri de lumina, caci printre atata bogatie de verde, toporasi, zumzet, lumina iti aparea asa ca un orizont. Mereu privind in zare...
Zbura la cativa pasi si nu cred ca era doar o impresie data de usurinta cu care ea se manifesta. Nu lasa nimic neatins. Spui ca se odihneste atunci cand palmele ei se sprijina de o stanca.  Dar daca esti atent auzi soapte si realizezi ca ea le spune ceva anume. Ce anume, nu stiu...
Ceva spune. Aud murmur, ca o melodie ce amesteca glas de pasari si zumzet de ganganii. E frumoasa, e extraordinar de frumoasa.
E atenta la tot si asta te uimeste.
Cum canta ea, canta si inima ei. E de un farmec nepamantean si totusi eu o vad. Pielea de omat te face sa o vezi ca o lumina acolo unde poposeste. Si nu pentru ca oboseste. Se aseaza si priveste. Se aseaza si atinge. Se aseaza si gandeste.
Si raul...
Transparent, lin si vesnic curgator. Ii curate talpile de umblet. Si astfel, drumul e de fiecare data nou. Cu fiecare pas cu fiecare suflare, e imbogatita, intregita.
Curgatoare si ea...
Lina si cateodata in stropii aruncati pe iarba mai intrezareai puterea de lovire a pietrelor lucioase, fara colturi si ondulate de vesnicie.

Fragii sunt in floare, mugurii brazilor sunt catifelarea aromata. Respiratia ei e una cu raspiratia padurii, cu aburii ce se ridica in fiecare dimineata, ca o panza ce zboara, ca niste nori dragalasi. Odata cu ea respira pamantul si orice vietate.
Mici gandaci urca pe un fir de iarba, pana in varf apoi isi continua drumul...
M-am oprit din a-mi explica si din a cauta certitudini. Din starea de pace vezi ca acestea sunt ca aburul ce se ridica.
Nu am alergat in cautarea ei.
Stiu ca e dintotdeauna in fata mea. Ca e acolo, aici, acum. Cand n-am zarit-o a fost din deconectare, din neprezenta si neatentie. Cand m-am oprit din a iubi.
E suflare in orice adiere, in orice culoare, in orice colt.
Si o simt.
E bucurie.
Si in aceasta calatorie am curajul de a o privi in fata.
E ea.
E viata!
E extraordinar de frumoasa!


Foto, Bogdan Pamfil

Prezent


Prezenta este o stare care se poate experimenta atunci cand esti cu un copil.
Necesitatea copiilor, bebelusilor, este ca tu sa fi acolo, sa fi prezenta.
Dragostea inseamna si atentie focusata, inseamna si rabdare manifesta, inseamna si blandete. Copilul mic nu stie de promisiune. Nu stie sa amane.
Doar noi adultii amanam. Credem ca putem amana manifestarea autentica si cerinta imperioasa de a fi prezenti. Iar acest lucru este o iluzie.
Copiii stiu doar sa traiasca in Acum.
Ei sunt invatatori!
Daca le permiti acest lucru. Daca poti vedea acest lucru.
Copilul iti arata in permanenta ca inca mai ai de invatat ca nu esti tu cel care "preda" ci esti cel care invata sa asculte.
Atunci cand esti prezent iti dai ocazia sa asculti.
Efortul parintilor este de disciplinare ca si cand am avea in fata un copil care nu stie nimic si e necesar ca noi sa-l invatam.
Dar oare asa este?
Relationarea cu bebelusii duce la o disciplinare a mintii. Pentru ca tot ceea ce face sau ce nu face copilul te duce cu mintea fie in trecut fie in viitor prin proiectii. La comparatii cu alti copii pe care i-am intalnit sau cu media de varsta. Sau intrevedem consecintele si facem astfel proiectii care nu au legatura cu copilul.
Comparatia este resimtita de copii ca o lipsa a iubirii.

Fiecare copil si fiecare fiinta este unica si atunci de ce sa compari?
Pentru ati linisti mintea care iti spune "oare creste bine?", "oare se dezvolta bine?".
Cand nu ai incredere in manifestarea naturala a copilului tau iti spui aceste intrebari. Dar acestea nu sunt decat necredinta parintilor.

Parintii sunt cei care pun piedici dar si cei care propulseaza copiii spre dezvoltare.
Binenteles principala grija a parintilor este de ai asigura copilului nevoile bazale.
Si e foarte bine asa, pentru ca sunt importante. Dar multi parinti se opresc aici.
Copilul are si alte nevoi.

"Hrana" de Azi va fi tendinta de maine.
Copilul are si alte nevoi.
Nevoia de pace, de bunavointa de armonie.
Este starea lor fireasca si in acest spatiu de armonie ei se simt bine.
De crearea acestui spatiu esti responsabil tu, ca si parinte.
Starea ta sufleteasca se oglindeste si in reactiile copilului.
Proiectiile care le faci au legatura cu tine, cu starea in care esti si ceea ce gandesti creaza realitatea.
Un foarte bun inlocuitor pentru lipsa starii de prezenta a parintilor este jucaria. O jucarie care este acolo.
Insa bebelusul are nevoie de Tine.
De parinte. Ceea mai minunata jucarie sunt mainile mamei, ochii ei, bluza tatei, zambetul tatei.
De cate ori inlocuiesti prezenta ta cu o jucarie gandeste-te ca amani momentul.
Acest lucru nu inseamna ca jucariile nu sunt minunate. Sunt extraordinare atunci cand le folosesti ca atare. Ele sunt in prezentul copilului dar nu inlocuieste prezenta parintelui.
O jucarie care va fi animata de parinte este mult mai vie decat un carusel care se invarte.

Si atunci daca tu iti doresti o viata frumoasa si luminoasa pentru copilul tau. Atunci fi creator in acest spatiu de ganduri pentru copilul tau.


Este alegerea ta...