Spice din soare si povestea bobului de grau

" Iata, va dau iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ce are rod cu samanta in el. Aceasta va fi hrana voastra" (Facerea)

"Intr-o sambata, a doua dupa Pasti, Iisus mergea prin semanaturi si ucenicii lui smulgeau spice, le frecau cu mainile si mancau" (Luca 6:1)

Comunicarea trece dincolo de cuvinte si dincolo de ceruri. A manca este o taina.

Graul, este incarcat de semnificatii sacre. El devine bob aurit inaltandu-se spre soare iar soarele isi coboarandusi. Ca si "intalnirea" dintre oameni. Uneori trebuie sa te cobori, pentru a te inalta intru intelegere.

"Foaie verde grau marunt

Cate flori sunt pe pamant

Toate merg la juramant

Numai spicul graului

Si cu vita vinului

Si cu lemnul Domnului

Zboara-n naltul cerului."

Galbenul curat, al soarelui s-a impletit in calatoria sa catre Pamant in spice de grau.

Intr-un spic de grau, sacrul, a cuunoscut painea facuta din mainile umanitatii.

Bob de grau, ce-ti ai culcusul in tarana udata de lacrimile cerului. Spice spulberate de vant in trecerea-i pasagera.

Lan de aur si de flori. In care viata canta si danseaza cu vantul si zboara polenul pe aripi de flutur si zboara...Bogatie din tarana nascuta, dintr-o muma ce ne tine si ne face Pamanteni. Bob de grau ce ne inobileazi prin potentialul si menirea de a fi Om!

Pamantul, cu a lor roade, il incununau.
De atata soare crapa spicele de grau,

Bobul de grau contine calciu, magneziu, vitaminele B, fibre, antioxidanti. Aminoacizii sunt prezenti in coaja bobului de grau. Este recomandat consumul graului incoltit prin faptul ca-si pastreaza aceste proprietati.

Povestea bobului de grau imi aminteste de momentele frumoase cand se spuneau povesti la gura sobei :-)

Povestea bobului de grau.

"A fost odata un bob de grau.

Lipsit de griji si fericit locuia cu familia lui intr-un sac mare de canepa. Sacul, la randul lui statuse toata iarna in camara unui taran. Acum, cand primavara cu suflarea ei blanda si calda trezi la viata intreaga suflare, taranul nostru prinse boii la car, ridica sacul in car si porni pe camp, la semanat.

Bobul nostru fu trezit de hurducaturile carului tras de boi ce se apropia de tarlaua proaspat arata. Bobul, nu pricepu ce se intampla asa ca a hotart sa astepte cu rabdare. O mana puternica deschise gura sacului, lua un pumn de boabe si le azvarli voios in vant.

In curand ii veni randul si micului nostru bob plapand.

El simti cum zboara intre cer si pamant apoi cazu intr-un loc umed si stramt. Tare intunecos si rece era aici.

A privit de jur imprejur, si-a strigat fratii, prietenii...nimeni nu l-a auzit, nimeni nu i-a raspuns.

Singur si trist bobul se inchise in casuta lui.

Un span vanat se apropie de bob si-i zise, "In pamant ai ajuns, in pamant vei muri, Soarele nu-l vei privi!"

Un strop de ploaie il incuraja sa nu-si piarda nadejdea. Si in timp ce stropul il mangaia duios, bobului ii cazu mantia si incepu sa se inalte. Dar o piatra statea in calea lui si oricat a incercat el sa o impinga n-a reusit. Spanul cel vanat s-a apropiat din nou si i-a repetat cele spuse.

O cartita tocmai se trezise din lungul somn de iarna si cauta ceva de mancare.

Ea trecu chiar prin fata bobului si dadu piatra cea mare la o parte. Vazand drumul liber, bobul continua sa se inalte.

In scurt timp ajunse la un strat de pamant argilos prin care nu reusea sa starbata. Spanul cel vanat ii repeta acea fraza: "In pamant ai ajuns, in pamant vei muri. Soarele nu-l vei privi!"

Bobul statea descurajat. Sa se intoarca? Nu era chip. Sa mearga mai departe ? Nu avea destula putere.

Dar ca si cum ar fi auzit gandurile bobului, o rama isi facu drum intr-acolo si deschise prin stratul stratul tare de pamant un coridor, chiar pe masura bobului.

Uimit bobul isi aduna ultimele forte si se inalta mai departe. In sfarsit iesi la suprafata. Sfantul Soare il astepta.

Bobul de grau radiind de bucurie isi inalta bratele in semn de recunostinta si deodata in jurul lui isi vazu fratii si prietenii de care fusese atat vreme despartiti.

Acestia ca si el purtau acum haina noua de sarbatoare- haina invierii!".
(Nu cunosc autorul acestei povesti.)

 Si universurile se intrepatrund (lumea din sacul de canepa, camara taranului, apoi lanul). Totul este in legatura si in relatie. Separatia, apare mai intai la nivel indicidual cand mintea iti spune ceva, gandul altceva si actiunea ta cu totul altceva. Si aceasta separatie din inetriorul tau creaza dizarmonii in relatia cu cei din jur. Cand in interiorul tau este armonie, ea se manifesta si in jur.

Ce stia taranul de gandurile bobului de grau?

Depinde acest taran cum te trateaza. Pentru ca si "zguduit" fiind, daca ii creezi un spatiu de blandete ii oferi si un potential de crestere, el se dezvolta!

Si taranul l-a aruncat voios pe camp.

Aceasta voiosie, a fost un gand care la intarit pe bobul de grau. Pentru ca depinde cat de pregatit esti sa pleci in lume, din caminul tau calduros.

Si cand spun taran o spun cu dragoste de taranul autentic, de bunicii mei, de bunicii patriei.
De bucuria sadirii.
De bucuria plantarii.

 Si bobul de grau se inchise in casuta lui. Ca si in viata cand nu mai ai ecou cand nu mai ai raspuns, te inchizi. Locul umed si stramt este pentru bob un loc nou si un loc total diferit.

Pentru ca cei ce se aseamana cum sunt boabele de grau, boabele din aceleasi spic isi tin "cald" unul altora.

Si taranul isi avea randuiala lui. Taranul e stapan peste granele pastrate cu grija.

Omul, omului nu-i este stapan! Aici e diferenta.

Si ce inseamna acest "nu, acum!" Inseamna cramponare, inseamna o fuga de prezent, inseamna ca nu vrei sa te simti raspunzator de trairile tale de acum. Inseamna amanare pentru ca prioriatile si inetersele sunt diferite. Inseamna sa amani manifestarea sufletului. Si spui tot felul de motivatii "ca nu se poate", "ca nu-i bine".

Si oamenii sunt dieferiti. Valorile, parerile, conceptiile prioriattile ne sunt diferite.

Doi oameni care au valori diferite se intalnesc decat ca sa se imbogateasca sau sa se certe sau sa se judece. E o alegere personala cum actionezi.

Suflet cu suflet se intalnesc in aspiratii comune.

Asa cum se intalneste bobul de grau cu rama. Isi vad de drumul lor si se ajuta fara sa stie.

 

Si loc sub soare este pentru toata lumea.

 

Cand cineva te opreste din ceea ce iti doresti sa faci, intotdeauna iti vin si ajutoare. Ca si intamplarea bobului de grau. Nu mai era ajutat de familie si de frati dar l-au ajutat alte elemente cum este apa, rama, cartita.

Te ajuta oameni necunoscuti decat cei cunoscuti tie. Atunci cand esti din vechile paradigme si conceptii, ti se deschid noi cai.

Si de multe ori cei necunoscuti o fac neconditionat pentru ca sufleteste nu ne suntem total straini.

Sunt fraze care ti se repete, fraze care sa te descurajeze si cu cat ti se repeta mai mult cu atat ajung in mintea ta. Ti le repeta o persoana si daca vede ca nu are putere mai cheama inca 10 pe langa ea, sa se auda mai tare. Sa se spuna aceeasi fraza cu zece voci poate au mai multa putere (cand cu vorba buna, cand cu ridicare de ton). Si in aceste momente te opresti din toata palavrageala si zgomotul si iti iei un ragaz de timp pentru tine, in care tu decizi asupra actiunilor, asupra dorintelor si obiectivelor. Si nici o fraza nu mai are putere daca nu e conform credintei tale.

 

Bobul de grau stia un singur lucru ca are potential de crestere. El nu stia decat ca vrea sa creasca.

 

Nu ne-am nascut sa crestem unii inspre altii, sa ne dam exemplu si sa ne copiem in actiuni.

 

Ne-am nascut sa fim unici si toti crestem inspre cer, soare si fiecare isi are drumul lui.

 

Si indiferent cat de grea ar fi o situatie cat de neagra ti se pare din prisma mintii limitate tot are un bob de lumina. Si interpretezi situatia astfel pentru ca inca nu o intelegi. Ca nimic nu pica din cer si vine de nicaieri. Vine pentru ca e bumerangul ce se intoarce. Ceva bun aduce cu sine. Si o scoica...faureste perla numai atunci cand este "ranita", de un fir de nisip.

 

Pentru ca nu mai ai ce sa spui cand doar esti si cresti inspre a fi. Oamenii se intalnesc in "haine" de sarbatoare, in multe contexte.

Chiar daca peste aceasta intalnire trebuie sa treaca ani si evenimente pentru a intelege ca sub soare este loc pentru toata lumea. Pentru ego, si un lan de grau este prea putin...

Si acel bob creste in continuare si am ales ca el sa creasca si in mine.

"Eu nu mananc paine. Graul este inutil pentru mine. Campurile de grau nu inseamna nimic pentru mine. Si asta e trist! Dar tu ai parul blond, aurit. Atunci cand tu ma vei fi domesticit va fi minunat. Graul, care este auriu, imi va aminti de tine. Si imi va placea zgomotul vantului prin grau..." A. S. Exupery.

Ca sa recunosti iubirea e necesar sa o si simti si sa o vezi in oameni, lucruri, gesturi autentice.

Fotografii: Bogdan si Diana
Text: Diana *2010*