"Nu tot ce e natural e frumos" M. Eminescu

"Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi."
Antoine de Saint- Exupery

vineri, 13 august 2010

Formarea ranilor si a mastilor


"Prin experienta traita in non-acceptare (judecata), in culpabilitate, teama, regret, oamenii isi atrag fara incetare circumstanetele si persoanele care ii fac sa retraiasca aceeasi experienta.

A accepta o experienta nu inseamna ca suntem de acord cu ea. Este vorba de dreptul pe care ti-l acorzi pentru invata prin intermediul a ceea ce traiesti.

Chiar daca spui "Nu mai vreau sa traiesc asa", vei repeta. Trebuie sa iti acorzi dreptul de a repeta o greseala sau o experienta neplacuta pentru a ajunge la vointa si curajul necesar pentru a te schimba. Oare de ce nu intelegem de la inceput? Din cauza ego-ului, alimentat de convingerile noastre.

Ego-ul incearca prin toate mijloacele sa ne faca sa credem ca am incheiat o situatie. Ni se intampla sa spunem "da, inteleg de ce celalalt a actionat asa", pentru a nu fi necesar sa ne privim pe noi insine si sa ne iertam. Este important sa facem diferentiereea dintre a accepta experienta si a se accepta pe sine.

Ti-ai dat seama pana acum ca atunci cand acuzi pe cineva de ceva, acea persoana te acuza la randul ei, de acelasi lucru?

Depinde de fiecare sa hotaram sa ne luam viata in maini pentru a deveni stapani pe propria existenta. Cu cat suferi mai mult intr-o situatie sau cu o persoana, cu atat mai de departe provine acea problema.

La putin timp dupa nastere, realizam ca atunci cand vrem sa fim noi insine, acest lucru deranjeaza lumea adultilor. Ajungem astfel la concluzia ca a fi natural nu este bine, nu este corect. Aceasta descoperire ceeaza copilului furie. Si aceste crize devin atat de frecvente incat ajungi sa crezi ca sunt normale. Sunt numite "crizele copilariei", apoi "crizele adolescentei".
Poate au devenit ceva normal pentru oameni dar cu siguranta nu constituie ceva firesc.

Copilul dupa ce a descoperit bucuria de a fi el insusi, va cunoaste durerea provovata de faptul ca nu are mereu dreptul de a fi asa, apoi urmeaza etapa de criza si de revolta, apoi copilul se resemneaza si isi creeaza o noua personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalti sa devina.

Multe persoane raman in etapa a treia ceea de reactiune, de furie de situatii de criza.
Ne creeam mai multe masti (noi personalitati) pe care le folosim pentru a ne apara impotriva suferintei traite. Mastile corespund ranilor suferite de fiinta.

Inlocuirea ranilor cu mastile este consecinta faptului ca vrem sa ascundem, de noi insine si de ceilalti, ceea ce inca nu am vrut sa rezolvam. Aceste ascunzisuri sunt o forma de tradare.

O masca reprezinta un tip de personalitate, cu un caracter care ii este propriu, dat fiind ca s-au dezvoltat numeroase convingeri care vor influenta atitudinea interioara si comportamentele acelei persoane. Cu cat rana este mai importanta, cu atat vom suferi mai mult, ceea ce ne va obliga sa purtam mai des aceste masti.
Purtam masca doar atunci cand vrem sa ne protejam.

Rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mana de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai ingrijit-o cum trebuie. Ai preferat sa o bandajezi pentru a nu se mai vedea. Acel pansament este echivalentul mastii. Ai crezut ca facand astfel, vei putea pretinde ca nu esti ranit. Crezi intr-adevar ca aceasta este solutia? Egoul ne pacaleste prin faptul ca nu stie.
Sa presupunem ca aceasta leziune te doare foarte tare, atunci cand cineva te atinge pe mana , chiar daca rana este bandajata.

Cand cineva te ia de mana cu dragoste si tu tipi "Au! Ma doare!" poti sa-ti imaginezi cat de surprins este celalalt. Oare chiar a vrut sa te raneasca? Nu, deoarece daca suferi atunci cand cineva te atinge pe mana, este din cauza faptului ca tu esti cel care a hotarat sa nu-si ingrijeasca rana. Iar celalalt nu este responsabil de durerea ta.

De fiecare data cand ne simtim raniti egoul nostru este cel care vrea sa creada ca celalalt este raspunzator. In viata nu exista persoane vinovate ci doar persoane suferinde.


Acum, stiu ca cu cat acuzam mai mult cu atat se repeta aceeasi experienta. Acuzarea nu serveste decat la nefericirea oamenilor. Daca privim cu compasiune partea umana care sufera, evenimentele, situatiile si persoanele vor incepe sa se transforme.

Parintele cu care avem impresia ca ne intelegeam cel mai bine cand eram adolescenti, este cel cu care avem cele mai multe situatii de incheiat. Este greu de acceptat ca suntem resentimentari exact fata de parintele pe care il iubim cel mai mult. Recunoscand una dintre ranile voastre, puteti sa aveti o reactie la descrierea masti pe care o creati pentru a evita suferinta.

Este vorba de o rezistenta foarte umana si naturala.

Spre exemplu un adolescent care are comportamentul de "dur". Cand descoperim ca se poarta astfel pentru a-si masca vulnerabilitatea si teama, relatia cu el se va schimba pentru ca vom sti ca el nu este nici dur nici periculos.

Oricum pentru a vedea acest lucru este nevoie de cativa ani de a constata rezultatele vizibile din corpul fizic, deoarece acestea se transforma intotdeauna mai lent din cauza materiei din care este construit.

Corpurile noastre mai subtile (cel emotional si cel mental) au nevoie de mai putin timp pentru a se schimba, in urma unei hotarari luate cu dragoste. De exemplu este foarte usor sa-ti doresti (emotional) si sa-ti imaginezi (mental) ca vei vizita o tara straina. Hotararea de a face acea calatorie poate fi luata in cateva minute. Dar inainte de a planifica totul, organizarea econimisirea banilor, concretizarea acestui proiect in lumea fizica va dura mai mult.

Este adevarat ca anumite persoane se schimba mai repede decat altele asa cum anumite persoane isi pot concretiza o calatorie mai repede decat altele. Ceea ce este mai important este sa lucram la transformarea interioara, iar acest lucru ne va face sa fim mai fericiti."

Lise Bourgeau, (Formarea ranilor si a mastilor)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu