O viata frumoasa

"O viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta" afirma Socrate.

" Nu caut, gasesc!" al lui Picasso este o replica care o adaug indemnului "cauta si vei afla". Acel miracol al regasirii. Deja ai gasit inca dinainte sa incepi sa cauti. Deja iti este dat, inainte ca macar sa constientizezi acest lucru.

Unele indemnuri te invita la constientizare.

Ai totul, mai ramane sa fii. Esti deja , mai ramane sa manifesti.

Ajungem pe celalalt taram ca in "Tinerete fara batranete", fugind dupa un iepure si apoi ne reactualizam existenta, de acum cu alti ochi, nu din curiozitate sau decizie, ci din neatentie.

Invitatia la trezvie o primesti cu fiecare post. Rugaciunea iti mentine aceasta stare.

Ne depasim limitele, necunoscandu-ne granitele. Cu ochii mintii, cu privirea launtrica afirmam "pare a fi" , "cred ca...", "am impresia", insa iubirea este singura traire ce nu poate fi simulata.

Inaintez acolo unde am ecou, acolo unde sufletul meu are rezonanta, acolo unde sufletul meu isi continua melodia vesnica din care e nascut; Unde nu, privesc! Sunt un spectator tacut, privesc in mine si ma iert din dorinta de a intelege taina si maretia celuilalt. Unde nu inteleg si unde nu-l pot accepta pe celalalt inseamna ca in mine este ceva ce nu accept sau nu accepta.

Caci in vremurile de mult uitate noi nu ne adresam celuilalt ca fiind separat de noi.

Numai cu partea buna din el, cu partea luminoasa pot rezona; cu celalalt pol, pot, cel putin, decade, daca nu inteleg si nu manifest bunavointa.

Ca lumea aceasta nu se imparte in alb si negru ci curcubeul e desaupra nostra cat si in noi. Rezonanta cu partea luminoasa din om reactiveaza in noi lumina primordiala din care am venit, ne curata radacinile si ne face mai deschisi catre noi si aceasta deschidere se manifesta apoi, cu un efect imediat, si catre cei din jur.

Partea luminoasa din noi ne determina sa manifestam relatii bazate pe onestitate, incredere si deschidere. Aceasta daca relatia cu noi este sincera.

Partea de umbra ne face de multe ori vizibili. Fiiintele luminoase cum sunt si ingerii, sunt invizibili ochilor nostri. Dar oare cum sunt, privirii?

Sunt diferite feluri prin care alegi sa inveti si sa te manifesti. Inveti prin contagiune afectiva cand simti la unison. Aceasta invatatura le este naturala copiilor si asa se manifesta. Desi, acest cuvant a fost folosit mai des in asociere cu boala si anume "boala contagioasa".

Prin manifestare, se invata mai usor si e o forma de educatie naturala si sanatoasa pentru ca ea nu se adreseaza exclusiv mintii ci si vizualului. Caci suntem si firi vizionare. Si suntem sensibili. Sensibilitatea, un taram atat de studiat de cercetatori...Copilul invata mai mult din ceea ce vede decat din ceea ce i se spune.

Comunicarea ascunde si ea o parte mai intunecata si anume a controlului. Informatia iti foloseste pentru a avea cat de cat ceva palpabil, ca sa incadrezi , sa categorisesti si nu in cele din urma sa si judeci.

Ai impresia ca asa intelegi, ca asa ai contact cu partea palpabila si pentru ca doar atat intelegi iti este greu sa vezi ceea ce inca tu nu manifesti. Intr-o lume a schimbarii ai impresia ca manifestand controlul vei ramane cat de cat o persoana stabila si cu picioarele pe pamant.

Si multe credinte sunt formate din informatii trunchiate din franturi legate cu "noduri" prin care energia circula distorsionat.

Despletim intelesuri crezand ca asa descoperim sacralitatea.

Nu stim ca ea nu se impleteste din "noduri" si franturi. Ea se releva!

Si se releva celui care o poate recunoaste nu celui care ne-o arata "Priviti! Ea este". "Eu, v-am aratat-o si eu va spun adevarul". Cand adevarul absolut este unul singur,constientizezi relativitatea, si e un moment bun, in care sa mai asculti odata, indemnurile:

" Omule, Cunoaste-te pe tine insuti!"

" Cauta si vei afla."

" Crede si nu cerceta."

Si aceasta fara a rastalmacii aceste indemnuri dupa cum ne convine si dupa cat intelegem. Doar asculta-le. Dai ragaz si sufletului sa asculte de ele. Ca mintea, singura, le-ar intoarce pe toate partile.

Pentru cei care au tendinta de a controla, informatia reprezinta ceva real, ceva care le da putere in a jongla cu asocieri care de multe ori depasesc sfera constientului. Si pana la urma nu scoate in evidenta decat ceea ce este in ei, nu in informatia care de multe ori este considerata ca facand parte din afara noastra.

"Spune-mi de ce informatie esti avid ca sa iti spun de natura ei". Nu alergam intamplator dupa o informatie anume, ceva din noi ne determina sa o facem. Si cat de constient esti de ceea ce cauti si iti doresti.

Asa ne-am cladit si Universul, avand impresia ca el este undeva inafara. Asta pentru ca in unele privinte suntem pe dinafara si inauntru se aude ecoul de goliciunea existenta.

Modalitati si invatatori in a te ajuta in controlul emotiilor si a sentimentelor. De parca emotiile trebuiesc controlate, de parca au identitate proprie. Sentimentele se exprima! ele se cer exprimate, de aceea si anumite izbucniri. Modalitatea e o chestiune de alegere. Ne dorim ca totul sa fie asa cum ne dorim asa cum intelegem noi viata si exercitam controlul. Universul este mai intelept, nu are o viziune ingusta, el are varietate si Universul doar exista, nu controleaza nimic si e perfect. Nu lasam experienta sa se produca pentru noi, vrem sa o controlam prin "programari" prin planuri. Ne facem planuri cel putin pentru jumatate de an, uitand sa exploram si prezentul. Pr#ropriul destin este in puterea noastra. Puterea de a controla este de fapt o slabiciune. Avem impresia ca putem controla destinele celor din jur, dupa bunul nostru plac si asa folosim amabilitatea, falsa prietenie ca o modalitate de a controla.

Am vrea sa controlam si moartea "sa-mi vad copiii la casa lor si apoi pot sa mor fericit". Doar cu acest gand se uita de a trai fericit. Pentru ca insasi viata este fericirea.

Mintea te face sa fi undeva pe la periferie cand nu e in consonanta cu sufletul. Impresia ca detii controlul asupra celuilalt te face sa te simti in siguranta. Insa linistea vine din siguranta de sine si din incredere. Incredre in Dumnezeu. Controlul tine libertatea intr-o forma, palpabil de incatusata.

In iubire nu exista control , sau dualitate.

Iubirea e libertatea fara forma.

Atat timp cat te incarci cu foarte multa informatie nefiltrata, te poti ingreuna. Si filtrul nu e doar la nivel mental ci si la nivel de simt si suflet. Bunul simt ce iti spune despre o informatie anume? Uneori presimti si spui "nu-mi miroase a bine", pai e semn ca ai sesizat ceva, ai devenit constient de un aspect, dar ca sa interpretezi bine trebuie sa sti si a ce "iti miroase". Asa ca indemnului "Cunoaste-te pe tine insuti" as adauga "si increde-te in Dumnezeu".

Ceea ce ai, ceea ce stii nu e totul.

Si e atat de putin in unele privinte. E nimic!

Acest "nimic" care e plin de sensuri si tot odata evaziv si gol. Un cuvant prin care vrei sa inchei un dialog...ce nu a inceput inca. O modalitate de anulare a unor replici ce nu mai vin din "totul" existential.

Dorinta de a controla te face avid de informatie si iti consuma din energia creatoare. Este aceea curiozitate care nu vine din naturaletea de a creea ci vine din nesiguranta.

E atat de multa varietate in ceea ce priveste fiintarea noastra incat imaginatia ramane undeva in urma. Privind inainte miracolul vietii de multe ori inexplicabil si neinteles in fata mintilor care cred ca stiu cu certitudine si au impresia ca detin singurul adevar si singura varianta intru totul adevarata.

"Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu."

"Educatia este imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas."

"Suprema intelepciune este a distinge binele de rau."

"Stiu ce e binele, dar savarsesc adesea, raul."

Socrate