Bunavestire

Tesea cuminte ca intotdeauna

Maria borangicul la razboi,

Si cum prin seara cadeau umbre moi,

I s-a parut intai ca intra luna,

Atat de alb venea. Dar nici o raza

Nu calca mai usor pe vis.

Si s-a mirat ea: cine a deschis

Larg poarta?. Cand s-a ridicat sa vaza

I-a nalaucit acum ca porumbelul

Ei alb batea din aripi langa ea.

Si cum, sfioasa, fata-l mangaia,

Arhanghelul dezvaluindu-si felul,

Nu s-a temut, nu s-a ferit de dansul.

Cu ingerii se sfatuia de mult-

S-a bucurat spunandu-i: Te ascult...

Arhanghelul tacu, inchis intr-ansul.

Atunci s-a speriat, caci nici un sunet. Nu-i pogora in suflet solul sfant.

Dar a picat ca moarta la pamant

Cand ingerul cu trasnet si cu sunet

Nu-i pogora in suflet solul sfant.

Dar a picat ca moartea la pamant

Cand ingerul cu trasnet si cu tunet

A fulgerat, neasteptat, Bunavestire...

poezie de Ion Pillat

Dedicata Danielei, ca m-a inspirat cu mult entuziasm