Dorm norii impietriti de ceata,
Uniti intr-un legamant comun.
Trezind natura intr-o dimineata,
Printr-un trasnet in alun.
Stau deasupra padurii,
Manati de forte nevazute
Starnind variate reactii
Vietatilor marunte.
Sunetul solemn de clopot
Disipeaza legamantul
Lasand ca amintire vantul,
Spulberandu-le indemnul.
Fotografii mentale pentru o ploaie de vara,
Si fiecare strop in uniune cu lacrima de roua.
Imi trimite telegrafic cate o raza, fugara,
un soare ce-si are-n noapte, o luna noua.
Visez aripi de lebedece amintesc de ingeri,
puritate, eleganta intr-un zbor zgomotos
Si viata in batai de inimi redata-n arhetipuri
Ce noblete, gingasie si iluzie de frumos!
Las pisica inauntru caci timpul nu e notiunea ei.
Indreptandu-se spre un loc din rasaritul camerei.
Paseste pe covor doar in forme ascutite.
Dizarmonia unei "naturi" o resimte cu temei.
Imi las simbolurie, amare de culoare
Intr-o ceasca verde crud si larga, de cafea
In care pisica, se uita fara nici o interpretare
Inducandu-mi mesajul "hipnotic" cand ma privea.
Si nu se stie cine pe cine iubeste,
mai mult....caci iubirea intregeste.
Versuri, pictura si fotografie: T. Diana
"Si nici nu se stie cine pe cine iubeste
RăspundețiȘtergeremai mult, caci iubirea intregeste"--foarte frumos! Imi permiti sa te citez pe blogul meu?
yuhuu... stii zambetul acela care-ti vine de undeva din interior, cand vezi un copil razand? adica sigur ca-l stii, era o intrebare retorica. Vroiam sa spun ca asa zambesc eu acum, gandindu-ma la ce spune despre tine textul tau, si revazandu-te in poze... Poate fara un motiv clar, dar ma bucur mult pt tine :)
RăspundețiȘtergereIti dau permisiunea anima... mai ales ca simti in consonanta cu mesajul
RăspundețiȘtergere