Parintele e un om imbogatit.

Parintele e in stare (adica poate) sa "mute si muntii din loc" si sa faca si nefacutul (adica ceea ce n-au mai facut, ceva cu totul nou, trairi si experiente noi si unice, etc) pentru copilul lui. Il fereste de "microbi", de zgomot, de frig, de alti oameni chiar. Il protejeaza de "inamicii" din mediu si de tot ce ar putea insemna pericol. Cere celor din jur sa vorbeasca frumos, sa nu tipe ca sa nu "deranjeze" copilul.

Si uita ca defapt are de mutat "muntele" de confort, de depasit propriile limite, de curatat "microbii" din ganduri si vorbe, de constientizat "vulcanul" de enervare, frustrarile si proiectiile pe care le face. Sa vorbeasca cu blandete. Sa fie prezent si in concordanta cu el, cu ce simte.
Si uitand, el devine victima, se victimizeaza, vede si copilul agresat.
Uita ca el nu e separat de copil...
Uita sa iubeasca.

Cand esti prezent, constient ai sclipirea de moment si asa sti cum sa faci.
Din starea ta de a fi decurg faptele, alegerile.
Atunci cand constientizezi ca nu esti separat de copil, cand esti in comuniune si in rezonanta cu ceea ce esti si simti, cand esti in armonie si echilibru, cand ai cultivat acestea si in relatie cu pruncul, "muti muntii". Ai aceasta atitudine. Si nu folosesti copilul drept scuza..."nu-i face bine copilului -zgomotul- acesta si mai bine plecam" (nu-mi face nici mie bine, nu ma simt bine aici si de asta aleg sa plec, sau aleg sa nu particip, sau cer elegant sa inceteze "zgomotul") Insa nu "zgomotul" detine controlul sau imi influenteaza viata.

Parintele e un om imbogatit.
Si poate mai mult decat ar fi putut vreodata face.
Si face si facand "misca muntii".
Nu cere schimbarea in exterior, in mediu, in societate ci cauta sa schimbe in interior sa transforme.
E transfigurare.
E devenire, educatie, iubire si autoeducatie.

Nu e de ajuns sa iubesti de Jacques Salomé

   

Nu e de ajuns sa îi spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste în mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este în acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa îmi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
când eu îmi doresc doar sa ne întâlnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi ,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad când suntem împreuna.
Nu e de ajuns sa îi promit ziua de mâine
daca nu sunt capabil sa traiesc în prezent.
Nu e de ajuns sa îi spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa îi spun: poti conta pe mine
daca eu sunt înca dependent.
Nu e de ajuns sa îi fiu fidel
daca simt ca nu îmi sunt fidel mie însumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a începe sa construim împreuna
dincolo de întâlnire, o relatie plina de viata.

Prezenta in viata ta si a copilului

Prezenta este o stare care se poate experimenta atunci cand esti cu un copil.
Necesitatea copiilor, bebelusilor, este ca tu sa fi acolo, sa fi prezenta.
Dragostea inseamna si atentie focusata, inseamna si rabdare manifesta, inseamna si blandete. Copilul mic nu stie de promisiune. Nu stie sa amane.
Doar noi adultii amanam. Credem ca putem amana manifestarea autentica si cerinta imperioasa de a fi prezenti. Iar acest lucru este o iluzie.
Copiii stiu doar sa traiasca in Acum.
Ei sunt invatatori!
Daca le permiti acest lucru. Daca poti vedea acest lucru.
Copilul iti arata in permanenta ca inca mai ai de invatat ca nu esti tu cel care "preda" ci esti cel care invata sa asculte.
Atunci cand esti prezent iti dai ocazia sa asculti.
Efortul parintilor este de disciplinare ca si cand am avea in fata un copil care nu stie nimic si e necesar ca noi sa-l invatam.
Dar oare asa este?
Relationarea cu bebelusii duce la o disciplinare a mintii. Pentru ca tot ceea ce face sau ce nu face copilul te duce cu mintea fie in trecut fie in viitor prin proiectii. La comparatii cu alti copii pe care i-am intalnit sau cu media de varsta. Sau intrevedem consecintele si facem astfel proiectii care nu are legatura cu copilul.
Comparatia este resimtita de copii ca o lipsa a iubirii.

Fiecare copil si fiecare fiinta este unica si atunci de ce sa compari?
Pentru ati linisti mintea care iti spune "oare creste bine?", "oare se dezvolta bine?".
Cand nu ai incredere in manifestarea naturala a copilului tau iti spui aceste intrebari. Dar acestea nu sunt decat necredinta parintilor.

Parintii sunt cei care pun piedici dar si cei care propulseaza copiii spre dezvoltare.
Binenteles principala grija a parintilor este de ai asigura copilului nevoile bazale.
Si e foarte bine asa, pentru ca sunt importante. Dar multi parinti se opresc aici.
Copilul are si alte nevoi.

"Hrana" de Azi va fi tendinta de maine.
Copilul are si alte nevoi.
Nevoia de pace, de bunavointa de armonie.
Este starea lor fireasca si in acest spatiu de armonie ei se simt bine.
De crearea acestui spatiu esti responsabil tu, ca si parinte.
Starea ta sufleteasca se oglindeste si in reactiile copilului.
Proiectiile care le faci au legatura cu tine, cu starea in care esti si ceea ce gandesti creaza realitatea.

Si atunci daca tu iti doresti o viata frumoasa si luminoasa pentru copilul tau. Atunci creaza acest spatiu de ganduri pentru copilul tau.
Un foarte bun inlocuitor pentru lipsa starii de prezenta a parintilor este jucaria. O jucarie care este acolo. Uneori si suzeta este un inlocuitor.
Insa bebelusul are nevoie de Tine.
De parinte. Ceea mai minunata jucarie sunt mainile mamei, ochii ei, bluza tatei, zambetul tatei.
De cate ori inlocuiesti prezenta ta cu o jucarie gandeste-te ca amani momentul.
Acest lucru nu inseamna ca jucariile nu sunt minunate. Sunt extraordinare atunci cand le folosesti ca atare. Ele sunt in prezentul copilului dar nu inlocuieste prezenta parintelui.
O jucarie care va fi animata de parinte este mult mai vie decat un carusel care se invarte.

Este alegerea ta...

I'm new here...

Venirea pe lume a unui copil este ceva cu totul nou.
Nou si unic.
Ceea ce stiai inainte prin informatiile primite si acceptate, prin trairile avute pe toata perioada sarcini, prin educatia primita si prin toate miturile sau povestile acceptate ca fiind adevar, incepe sa "paleasca" in fata noului. A minunii si a misterului ce se prezinta intr-un trup de copilas.
Greutatile si crizele traite ca si parinti sunt datorate si rezistentei la schimbare.

Pentru ca intr-un fel sau altul copilul iti spune "eu sunt realitatea si sunt aici", "acum e momentul sa ma cunosti".
Cu cat ti sabloanele din trecut dupa tine si le scoti la orice noutate apare in viata ta cu atat opui rezistenta.
E posibil ca tot ce stiai si ceea ce ti se spune sa nu fie valabil pentru experienta ta, ca si mama, ca si tata. Si atunci acesta nu e decat un moment prielnic prin care deschizi usa si lasi sa intre noul.
Nu conteaza ca nu sti ce sa faci si cum sa faci,important e sa te deschizi minunatei experiente, care te va transforma cu totul.
E momentul in care spui sunt pregatita si deschisa exerientei si o accept asa cum este ea. Fara a o numi intr-un anume fel, fara ai pune etichete si fara a o judeca.
Trairea experientei de a fi parinte nu poate fi decat minunata.
Dar tot tu alegi ceea ce vrei sa experimentezi.
Atunci cand un copil vine el este perfect si minunat.

Si acest lucru inca de cand apare dorinta de a  avea un copil.
Sufletul fiecarui copil este unic,si vine de dincolo de trupul femeii, apoi el se dezvolta in acest trup si primeste gandurile si emotiile mamei, proiectiile tatalui.
A fi mama nu e o lectie invatata dinainte. E firesc sa te documentezi, sa traiesti in comuniune cu alte mamici, dar "mama" e un proces in devenire, o transformare.

Mama si tata e ceva cu totul nou la fel si copilul.

Cand copilul nu este conform asteptarilor, si apare neconcordanta dintre ceea ce credeai si ceea ce este. Poate fi un moment in care poti spune stop tuturor gandurilor si programelor din trecut. Si sa te intrebi, cine sunt si ce am de facut si ce vreau. Niciodata nu e tarziu pentru schimbarea alegerilor, a gandirii.

E misterul care iti bate la usa si iti zice, uite sunt ceva cu totul nou si minunat si poate n-am venit sa iti prelungesc starea de confort in care te afli, rutina pe care o aveti de ceva timp si obisnuintele si obiceiurile ce le tot repetati. Sunt aici si sunt gata sa traim impreuna o noua experienta.
.
Experienta de mama si de parinte, este una din experientele ce te imbogatesc si te transforma.
E iubirea care capata alte nuante si infloreste cu fiecare usa pe care o deschizi in tine si inspre tine.
te descoperi la randul tau ca si un om nou.
Fiecare parinte isi are copilul si fiecare copil isi are parintele.

Tu chemi experienta inspre tine si esti responsabil pentru alegerile facute "Am facut un copil ca sa nu fac umbra pamantului degeaba si ca sa intram si noi in randul lumii", "Toate cuplurile de varsta noastra au deja 1, 2 copii, e cazul sa ne gandim si noi."

Uneori copilul iti oglindeste alegerile, gandurile, proiectiile.
Asa cum sunt si copii care iti raspund iubirii.
Copilul e un raspuns.
E o oglinda. si daca e ceva ce te deranjeaza, intoarce privirea spre interior si vezi ce anume te deranjeaza.
Daca traiesti sentimentul de frustrare cand copilul iti refuza lingurita cu mancare dupa ce ai stat o ora sa o prepari. Vezi ce te deranjeaza si te ingrijoreaza de fapt. De cine iti pare mai mult rau de tine sau de el.
Cand spui despre copilul de doar o luna " e nervos", " e un manipulator si un santajist", ai toate sansele ca el sa devina asa. Asa cum spui, asa cum gandesti. Un copil este cu totul nou...

Prin tot ceea ce este el, iti vorbeste,iti spune,iti arata...
Constientizarea acestui lucru te face sa fi prezent. Copilul iti cere sa-l asculti, sa-l privesti, sa te asculti si sa te privesti. "Daca plange plange pentru ca...", "daca nu a mancat inseamna ca...", "daca nu doarme ziua inseamna ca...". dar acestea nu sunt decat retete universale, programe, clisee. Pe care le dai la o parte atunci cand copilul are ceva de spus si are sa-ti arate ceva.
Pentru ca modulin care el o face este particular si unic si atunci ai nevoie de liniste ca sa-l asculti. Pentru el esti cel mai bun parinte, celmai bun protector, cel mai bun doctor. si aici nu minimalizez importanta unui doctor, sfatul mamei, indrumarea unei prietene, experienta altei mame. Insa ininte de toate aceste glasuri, ai incredere in ceea ce-ti spune vocea interioara.
Tu, ca parinte sti ce e mai bine. si atunci cand nu sti, te informezi, ceri ajutor dar tot tu decizi in urma acestora, ca altfel esti luat de val. E usor sa cresti un copil "asa cum se creste", ca programele sunt bine implementate in acest sens i informatiile sunt si ele aceleasi peste tot.
E altfel sa-l lasi pe copil sa creasca el si sa tu sa vezi cum vrea el sa creasca sa-l indrumi.

Un copil are nevoie ca tu sa fi intreg la fel de mult ca si de hrana, caldura,iubire.
Vezi ce ai tu nevoie ca si parinte pentru a fi intreg si pentru a fi parintele care iti doresti sa fi.

"Cu totii vrem sa fim parinti buni, sa avem copii ascultatori." Pentru unii  evalabila aceasta afirmatie pentru altii sunt valabile altele. Pentru ca daca vrei acestea ca sa nu te simti vinovat si pentru ca e mai usor sa ai un copil care face ce vrei tu si cand vrei tu, ca sa ai acelasi confort.

Imi spunea mama candva "Diana, e mai usor sa iubesti un copil cuminte".
Indiferent ce ai ce iti doresti sa ai si cum vrei sa fi, pentru tine si pentru copilul tau... tot de iubire ai nevoie.
Tot prin iubire le faci.
Educatie cu iubire.
Lumea aceasta are o imensa nevoie de iubire, Pe care nu o poti oferi decat iubindu-te pe tine.

Copiii se bucura, nu se tem. Teama este proiectia parintelui

Fricile, indoielile si nesiguranta pe care o ai, in calitate de parinte, profesor, indrumator spiritual nu constituie decat niste proiectii pe care le faci atunci cand intrii in realtie cu propriul copil, cu elevii tai, cu interlocutorii.
Prin statusul si rolul pe care il manifesti te pune pe un piedestral sau iti da o anumita prestanta si acest lucru doar in aparenta si automat te afli pe pozitia de cel care stie mai bine si mai multe si cel in masura sa dea solutii corecte. Cu atat mai mult cu cat esti prins in aceea dorinta de a salva si de a da raspunsuri celorlalti si de ai ajuta.
Daca nesigurantele si fricile tale ca si parinte devin vizibile in afirmatiile de genul "am grija sa nu cada", "nu cumva sa se inece", "e micut si trebuie ajutat", "saracul de el e asa mic si neajutorat", "este peste greutatea medie..." etc. Acestea sunt proiectii si nu arata decat fricile si nesiguranta parintelui care fie le are de cand a fost copil, sau asa a fost si el crescut de parinti intr-o permanenta grija si teama de a nu se intampla ceva. Pentru ca atunci cand se intampla ceva neprevazut e mai acut sentimentul de vina decat ce ar putea pati copilul. Dar atat timp cat atentia ta este in permanenta spre aceasta grija si protectie, asta vei si atrage situatii in care iti vor arata ca ai motive pentru acre sa te ingrijorezi si ca aveai dreptate sa-ti faci griji. Iar  asta nu e altceva decat realitatea care ti-ai creat-o prin toate aceste ganduri si proiectii.
Un copil nu e deloc neajutorat dar va deveni asa daca tu il vezi si proiectezi asta asupra lui.
El e liber, perfect si minunat daca il lasi sa fie asa.
Cand iti compatimesti copilul defapt iti plangi copilul interior care nu a fost protejat si care s-a simtit neajutorat in anumite situatii.
Copilul experimenteaza si vrea sa cunoasca.
Parintii proiecteaza pana si viitorul copiilor, prin judecarea prezentului "daca acum face asa mai incolo..."
Prezentul este si atat, realitatea este si atat. Cum privesti tu e altceva.
Controlul pe care-l poti avea tu este doar asupra vietii tale.
Si nu conteaza ce se intampla peste gard, la vecinul sau in toate curtile din sat sau in toata tara asta. Conteaza ce faci tu acum sa fie in armonie cu ceea ce esti si simti. e adevarul care iti arata ca faci ceea ce simti si ce e just. Tu alegi la ce te raportezi, cui dai explicatii si daca le dai.
Uneori calea batatorita de altii e mai simpla sau calea batatorita de tine e mai usoara.
Ai atat demulte lucruri minunate de trait si de experimentat atunci cand parasesti zona de confort si de rutina.
Ca si parinte ii poti fi indrumator,protector, salvator si ce vrei tu sa fi pentru el. Dar asta pentru ca tu vrei.
Important este sa fi pentru copil ceea ce are el nevoie, sa-i vezi nevoia si sa descifrezi felul in care el ti-o cere. sa intri in lumea lui fara proiectiile si temerile tale si sa asculti.
Copilul devine neindemanatic si neputincios nu pentru ca asa este ci pentru ca asa arata proiectiile tale. Fricile si nesigurantele, neconstientizate si nevindecate si proiectate si atribuite copiilor se vor transmite de la parinte la copil.
Cu siguranta parintii isi doresc o viata fericita si implinita pentru copii lor. Copilul urmeaza exemplul personal al parintelui. e oglina in care el priveste primele luni din viata. Luni in care se intiparesc primele imagini, programele.
Constientizarea proiectiilor e inceputul pentru vindecarea acestor temeri.
Principala grija  a parintilor este de a asigura nevoile bazale ale copilului, de hrana de imbracaminte. Care este esentiala si importanta. Dar ea e o parte pentru ca afirmatiile"e inca mic si nu stie" sunt limitative. Copilul stie! Stie intr-o alta maniera decat intelegem noi cu mintea rationala. Dar el stie, el poate si el este.
Este atat cat il lasi tu sa fie. Cat ii permiti miracolului sa se manifeste si sa se exprime.
Un parinte care se victimizeaza are toate sansele sa proiecteze acest lucru asupra copilului pentru ca el asa se manifesta. La inceput isi va victimiza copilul care se manifesta fie prin plans si apoi cand va creste se va plange.
Iubirea neconditionata inseamna si acest lucru. Sa nu-ti conditionezi copilul nici macar prin proiectiile si propriile temeri care nu au legatura cu noua viata ce curge prin unicitatea copilului.
Scolile si institutiile se pricep de minune sa faca programe si programari...ca si parinte nu mai e necesar sa iti consumi energia facand acestea.
Insa poti crea programe sanatoase pentru copilul tau. Creierul copiilor pana in 3 ani se dezvolta fabulos si tot ce aude, tot ce vede se imprima. Si culmea e ca in aceasta perioada atentia e doar spre nevoile bazale.
Copilul se hraneste cu alimente, lapte dar el creste armonios cu iubire, rugaciune, caldura, cu soare, cu anotimpurile cu prezenta ta.
Tu alegi cu ce iti hranesti copilul.
Tu alegi cu ce te hranesti tu.
Cand esti stapanul propriei tale vieti, ca si parinte ii oferi premiza copilului de a fi si el stapanul si creatorul propriei sale vieti.
Cand iti focusezi atentia asupra a ceva acel lucru incepe sa creasca, sa infloreasca. E responsabilitate, e creatie, e frumusete, e realitate...e ce vrei tu sa fie si cum vrei sa fie. si daca uneori nu se intampla asa e pentru ca nu crezi indeajuns si nu perseverezi.
Disciplinarea mintii tale ca si parinte e una din realizarile pe care le faci cu tine. Nu copii trebuie disciplinati chiar daca tendinta asta e...ei au nevoie de context.
Copiii nu se tem, ei se bucura....e firescul lor...
Tu iti alegi florile din viata ta, inca de la samanta.

Copenhaga de poveste

Amalgam de istorie, cultura si divertisment modern, Copenhaga este o capitala vibranta, care ofera o bogatie incredibila de experiente.

Hoinariti pe strazile pietruite ale orasului vechi…

Centrul Copenhagai este compact si usor de strabatut pe jos si intreg orasul este ideal pentru biciclisti.

Destinatie fermecatoare pentru oricine, nu este de mirare ca a fost votat de revista Wallpaper “cel mai sic oras European”.

                                                                        *

Zona portuara

Turul portului este un mod incantator de a cunoaste privelistile minunate si tipografia variata a Copenhagai.

                                                                        *

Operaen

Incredibilul teatru de opera a fost ridicat doar in 4 ani.

Sala masiva in nuante oranj, are 1700 de locuri. Uimitoarele sclupturi din foaier isi schimba culoarea in functie de vreme.

Inaugurat in ianuarie 2005, teatrul de opera se inalta ape malul de la Holmen, unde se aflau fostele docuri ale Copenhagai.

Sala de concerte este o capodopera a acusticii, cu scaune de velur care nu absorb suntele si o distanta intre scena si locurile din spate calculate pentru a permite receptarea in conditii excelente a muzicii de opera. O atractie pentru orice vizitator este tavanul impodobit cu 100000 de foite de aur

                                                            *

Nyhavn

Si astazi, incantatorul port vechi Nyhavn este plin de barci. Vechile case de toleranta si crasmele au devenit restaurante si baruri respectabile, oferind mancaruri tipic daneze turistilor curiosi.

Este o zona pitoreasca din Copenhaga. Construit la porunca lui Frederik al 3-lea, canal Nyhavn leaga portul interior de piata, permitand negustorilor sa-si descarce marfurile mai usor. De-a lungul canalelor se insira case sic, bogat colorate si baruri incantatoare.

Canalul care coboara spre portul interior este marginit de case de negustori din secolul 18.

O ancora mare in onoarea marinarilor morti in al Doilea Razboi Mondial, marcheaza punctual sau de pornire.

Nyhavn nr.20, 67, 18 Aceste case negustoresti in culori vii dateaza din aceeasi perioada cu portul. Autorul de basme Hans Christian Andersen a locuit in toate si a scris prima sa poveste, Cutia cu iasca, la nr.20, in 1835.

                                                            *

Langelinie

Tarmul ce margineste portul formeaza una dintre cele mai pitoresti zone din oras. Hoinariti trecand de Kastellet si Mica Sirena, spre ultima portiune- cea mai lunga dana de vase de croaziera din lume, dupa cea din Miami.

                                                            *

Mica Sirena

Den Lille Havfrue, simbol al orasului surprinzator de mic, a fost comandata in 1909 de Carl Jacobsen, magnatul berii si scluptata in 1913 de Edvard Eriksen, care si-a folosit sotia, Eline, ca si model.

                                                                        *

Canalele

Canalele pe care le strabati in cadrul tururilor au fost construite in stil olandez in 1618, la porunca lui Christian 4. De aceea Chrisianhavn mai este numit si “Micul Amsterdam”.

                                                                        *

Rosenborg Slot si Kongens Have

Acest castel renascentist din sec.16, situate intr-unul dintre cele mai frumoase parcuri din oras, gazduieste colectia regala, inclusive spectaculoasele bijuterii ale Coroanei.

Cu turnulete de basm si lei din piatra ce strajuiesc intrarea, Castelul Rosenborg a fost construit in 1606-34 ca resedinta de vara, la porunca lui Christian 4. La acea vreme era inconjurata de gradini intinse (acum parcul Kongrn Have), intr-o zona rurala.

A fost castelul preferat a lui Christian 4 care, la fel ca alti monarhi care l-au succedat, la folosit ca resedinta principala.

Cele 24 de camere din castel ocupa 3 niveluri.

Majoritatea pastrand decorul originar din vremea lui Christians 4, restul fiind redecorate de regii care i-au urmat.

Castelul este renumit pentru traditia sa muzeala, datand din 1657-60, din timpul razboiului danezo-suedez.

Christian 4, unul din regii de la Rosenborg, a construit multe cladiri renascentiste in Copenhaga.

                                                                        *

Congens Have

Cele mai vechi gradini regale dinDanemarca datand din sec.17, sunt vizitate anual de peste doua milioane de oameni. Gradina de trandafiri cuprinde multe statui printre care si cea a lui Hans Christian Andersen si o alta de dimensiuni mari a reginei Caroline Amalie, create de Vilhelm Bissen.

Plimbati-va in tihna pe cararea lunga dintre rasadurile de flori.

                                                            *

Cartirul Latin

Cartierul Latin, una din cele mai vechi zone din oras…adaposteste Universitatea din Copenhaga, loc in care se vorbea Latina, de unde si numele cartierului si putinele cladiri medievale ale coroanei.

Cartierul Latin, eminamente studentesc, a devenit foarte animat si aglomerat, ticsit de magazine si cafenele.

                                                            *

Amalienborg

Resedinta regala din 1794, acest complex de palate constituie unul dintre cele mai frumoase exemple de contructii baroce daneze.

Acest complex impunator ridicat in anii 1750, reprezinta opera arhitectului regal Nicolas Eigtved. Patru palate rococo, initial resedinte nobiliare, sunt stranse in jurul unui scuar octagonal din Frederiksstaden, zona aristocratica construita de Frederik 5.

Palatele sale ridicate in sec 18 ca nucleu al cartierului aristocratic, difera semnificativ fata de strazile inguste si casele orasului vechi. La Momentul constructiei, ele erau menite sa formeze alaturi de Biserica de marmura un complex architectonic integrat. In present modernul Teatru de Opera si noua constructie de vizavi de portul Holmen ofera un contrast visual contemporan interesant cu mai vechiul Amalienborg.

Marmorkirken.

Numita si frederikskirken, Biserica de marmura si-a dobandit numele datorita materialului de constructie. Domul, unul dintre cele mai mari din europa (31m in diametru) este inspirat de cel al bazilicii Sfantului Petru de la Roma.

Statuia Ecvestra a lui frederik 5

Proiectata de scluptorul francez Jaques Saly, se spune ca statuia a costat de patru ori mai mult decat Amalienborg.

Garzile Palatului

Atunci cand regina se afla la resedinta sa, Garzile Regale Daneze stau la intrare veghind asupra vietii monahului in schimburi de cate doua ore. La pranz sunt inlocuite de garzile de la Castelul Rosenborg care marsaluiesc pe strazi catre palatal Amalienborg.

Axa de Aur

Biserica de Marmura si Frederiksstaden Sunt situate pe asa-numita Axa de Aur, socotita atat de importanta incat dezbateri lungi s-au iscat la construirea, pe aceasta linie a Teatrului de Opera, considerat acum extensia moderna a axei.

Colonada

Colonada in stil classic a fost construita in 1794-95 de Caspar Frederik Harsdorff, arhitectul regal al lui Christian 7. sustinuta de opt coloane ionice, se intinde neintrerupt de la un palat la altul, de-a lungul primului nivel.

Palatul Christian 7

Are unul dintre cele mai bogate interioare rococo din tara. Palatul este des folosit de regina pentru a primi oaspetii straini.

                                                                        *

Nationalmuseet

Este un exemplu sugestiv de design muzeal danez exceptional. Fostul palat gazduieste colectii dedicate istoriei Danemarcei. Tot aici veti gasi artefacte etnografice fabuloase din intreaga lume precum si un excelent muzeu dedicate copiilor, cu activtati dedicate lor.

Muzeul National prezinta istoria si cultura danezilor incepand din vremurile preistorice pana in present. Gazduieste si o minunata colectie de antichitati grecesti si egiptene, precum si o colectie de etnografie, fiind totodata depozitarul Colectiei Regale de monede si medalii.

Prima moneda daneza se afla in acest muzeu.

Numele de Danemarca si imaginea unui rege Danez au fost imprimate pentru prima data in 995 d.Hr pe moneda de argint.

                                                            *

Slotsholmen

In sec.11, episcopul Absalon a ridicat aici un castel care a dainuit pana in 1794, cand a fost mistuit de foc. Actual un castel neobaroc, construit intre 1907-28 nu a fost niciodata locuit de familia regala si adaposteste acum sediul parlamentului.

Micul sat de pescari Copenhaga a fost intemeiat in sec.11 peinsula Slatsholmen. Episcopul abalone a ridicat aici un Castel.

                                                            *

Christiansborg Slot

Proiectat in stil neobaroc in 1907-28, aceasta cladire robusta are fatetele din granit. Turnul de 106 m este cel mai inalt din Copenhaga. Gazduieste cameral de stat, apartamentul Primului Ministru si Inalta curte.

Acest palat neobaroc, cladit la inceputul secolului 20, este sediul guvernului danez si al patrulea palat ridicat pe acest loc.

                                                            *

Zoologisk Have

In fermecatoarea gradina zoologica veti vedea ursi,lei tigri, elefanti si alte animale.

Copiii pot urma itinerarii tematice pline de aventuri.

Aceasta incantatoare gradina zoological este cea mai mare institutie culturala a tarii si atrage circa 1,2 milioane de vizitatori annual.

Ofera si un spatiu pentru copii unde pot mangaia animalele.

                                                            *

Ripley’s Belive It or Not!

Pentru adulti colectia de curiozitati bizare poate parea exagerata, insa copiii o vor indragi cu siguranta.

                                                            *

Textul este preluat din “Copenhaga”, Ghiduri turistice vizuale, de Antonia Cunningham, Editura, Litera Internationala.

Fotografii: Diana si Bogdan

Universul este un cal

“Universul este un cal” (Rig- Veda).


“Si sti ceva? Hai sa-ti zic de caii mei”- mia spus odata un suflet de copil.

Si asa incepe povestea...

Cat e real si cat e fantastic din relatarile copiilor? Ai simtit vreodata cat de reale sunt viziunile lor cata energie pun in relatarile lor...Ai observat cum  isi ridica ochii spre cer (precum pasarile)- ca si cand acolo s-ar afla raspunsurile sau ca si cand de acolo le vin...iar adultii le cauta in exterior.

Oare am uitat sa privim cerul?

Azi, e albastru, spre exemplu. Si-mi aminetesc de mine, copilul...

Credem in valorile pe care ni le-am asumat?

Ce imagine si ce perceptie avem despre noi, ca oameni? …Cine formeaza aceasta interfata? dintre mine si tine, dintre mintea mea si sufletul meu, dintre mine si univers…

Simti ca tu cauti defapt iubirea in toate acestea?

Asumarea care vine ca urmarea a faptului ca tu crezi, iti contureaza imaginea si astfel te ajuta sa constientizezi si sa incepi sa intelegi. Perceptiile si imaginile tale mentale pot fi convingatoare.

Dar a-l asculta pe celalalt, fara sa-l punem in raport cu nevoile noastre, de cate ori o facem? Imaginile si perceptiile noastre nu sunt aceleasi. Pot cel mult sa fie asemanatoare.

Purtam cu noi aceste harti implementate, parca, dupa care ne ghidam si sustinem ca aceasta este realitatea, ca noi avem dreptate, ca noi stim ce-i adevarul si prin urmare stim si cei minciuna- insa, ce e intermediar intre ele nu prea. Stim toate coordonatele globului, limitele, depresiunile...iar pe ale nostre nu. Reprezentarile acestea mentale se reconfigureaza in permanenta in functie de ce hrana ii dam subconstientului nostru sau ce mai aduni la trecutul tau…

Valorile acestea le invatam inca din familie, apoi le mai sedimentam si o data cu scoala mai ales daca aceste valori sunt si repetate si intarite (mai e si cazul cand valorile din familie vin in conflict cu ceea ce inveti tu la scoala. Asa incepi sa-ti pui intrebari si depinde de cum le pui si cui.

Iar in familie inveti “reguli” crestine care sunt si “porunci” iar daca esti si putin sensibil la constrangeri s-ar putea sa nici nu le fi ascultat, doar ai auzit de ele.

Valorile sunt ca un fel de peisaj in care tu te plimbi dupa niste coordonate numite principii.

In ce masura o valoare iti apartine, te defineste? Si in ce masura ea exista independent de tine? Si in ce masura te identifici cu ea?

Sunt fiinte care si-au dat viata pentru idealurile lor marete sau pentru idealuri comune. Pentru valori, pentru iubirea de tara…

Dar despre iubirea de viata?

Dar despre respectul si iubirea de sine?

Viata este valoarea in sine.

Stiu ca e o inteligenta mai subtila care stie sa se guverneze pe sine, sa se recreeze pe sine, sa se nasca si sa se renasca pe sine. Si daca suntem conform “chipului si asemanarii”…legea similitudinii functioneaza si in acest sens.

Cand pleci dintr-un mediu (fara a gasi motivatii acum, pentru plecare). Pe langa valiza pe care o tragi pe rotile ce scot un zgomot anume, pe un trotuar neasfaltat si el, mai ai si informatia care se aude si ea. Tu ai plecat dar mintea ta a inmagazinat informatia asta atatia ani.

Ca si copii noi asta facem- un fel de burete ce absoarbe ce e bine si ce nu e bine.

Dar cand faci curat in magazie?

Cand te doare, cand nu mai suporti, cand te imbolnavesti, cand vrei ceva nou dar nu mai ai unde sa-l pui din cauza vechiturilor (trecutul) sau acest nou pe care-l vrei, acest nou bine il suprapui haotic, peste ce ai acumulat.

Uneori ceea ce se intampla la nivel cognitiv se transpune si in actiunile si in comportamentul nostru.

Cate haine ai in dulap pe care nu le-ai purtat de ani de zile, sau care nu iti mai vin (ca tu intre timp te-ai mai schimbat, te-ai mai transformat, dar perceptia…) dar le tii acolo, peste care mai ingramadesti altele noi, la moda.

Comportamentul este si transpunerea in act a gandurilor si atitudinilor noastre.

Cand vrei sa evoluezi (ca oricum o faci si daca esti constient si daca esti mai putin constient), te actualizei. Si evolutia nu e vointa…

Te uiti putin in dulapul tau, de ce anume ai tu nevoie in prezent. Si ai nevoie sa-ti cunosti si dorintele si nevoile si sa te centrezi.

Despre nevoia de echilibru ca si de alte nevoi se vorbeste mai putin…in schimb despre nevoia de a manca…

Cat e nevoie si cat e automatism in actul pe carel faci, mancand? Rational ca si informatie sti ca traiesti cam 40 de zile fara hrana- deci exista o posibilitate. Rational stim multe si cat aport de proteine e necesar sa avem si din ce alimente sa le procuram si ce regim alimentar sa adoptam pentru a fi sanatosi. Oare chiar simti senzatia de foame de fiecare data cand mananci?

La nivel cognitiv stim, dar pe noi cand ne ascultam? Ne-am citit vreodata pe noi? Pana la urma tot ce bagam in noi, transformam in energie.

De asta te ingrasi cand mannaci informatia de “ciocolata” ca are o anumite calorii, transpuse si ele in cifre (tot informatie, care nici nu e o noutate).

Avem nevoie de informatie dar avem nevoie si de energie. Si totusi pentru a fi fericit de ce ai nevoie? Poate suntem deja...

Simti fericirea?

Dar cand sa ne ascultam si sa ne vedem pe noi daca suntem preocupati si dam vina permanent pe ceva exterior noua…ca s-a rarefiat stratul de ozon.

Da asta e o realitate, s-a rarefiat dar eu ce fac cu informatia pe care o stiu ca soarele e nociv pentru piele la orele de pranz. O iau in considerare sau nu, dar pentru asta soarele nu mai e responsabil, iar noi suntem iresponsabili…si uite asa se pierde cuvantul “responsabil” ca multe alte“virtuti”,”valori”,”principii”…

Deplinatea o vad atunci cand exteriorul reflecta imaginea fidela a ceea ce tu esti in interior. Cand fizicul iti arat sufletul, sau cand "ti se citeste sufletul pe chip"... E vorba de fidelitate...Cat de fidel iti esti tie, inainte de toate...

Si asa pierdem si energia cuvintelor. Si cum energia nu se pierde ci se transforma…ne aflam in fata propriei creatii si a unei creatii commune ce se numeste “tara”, “valori culturale”…

Spunem “multumesc” fara vibratie.

Spunem cuvinte mari, neologisme dar fara vibratie.

Unde e contactul cu sufletul, cu trairea lui “multumesc”?

Si tot asa… ne iertam superficial, cu vorba si nu simtim iertarea. Si asa ramanem si prizonieri in propriile neiertari.

Energia, informatia nu e buna sau rea, mediocra sau elevata…energia ca si informatia te poate destructura sau poate fi creatoare. Tu dai sensul. Acest lucru te face mai responsabil.

Informatia ti-o restructurezi pe parcursul vietii, in functie de cat traiesti si manifesti si in functie de ceea ce gandesti.

Poti sa o stergi, sa te faci ca o uiti, dar energia care a insotit informatia respectiva, pe ea nu o mai vezi?

Te-ai gandit sau ti-ai imaginat ca daca ai inchis cartea unde era scris tot…ai si uitat.

Uneori inchidem cu mintea sau mintea e ceea care inchide, care interzice…sufletul se vrea mereu deschis. Echilibrul fiecaruia e undeva intre… Si mai e si zicala “deschis la minte”.

Granitele astea dintre real si ireal dintre normal si anormal ti le trasezi si singur.

Raportand perceptia pe care o ai despre lume si viata, despre ceva important pentru tine, la intreg, poti realiza daca e ceva distorsionat sau nu.

Apoi, cunosti un alt mediu (o noua relatie interpersonala, un nou loc de munca)...o alta realitate. Dar cum o vezi acum?

Ca urmare a interactiunii cu noul, sau cu o persoana, apar schimbari in noi (pentru ca nu suntem statici, inerti, nu suntem de piatra ci suntem si energie). Aceste schimbari se pot observa inclusiv pe chipul persoanelor, se vede o schimbare ca urmare a transformarii interioare care s-a produs in ei ca urmare a interactiunii. Si relatia este tot un fel de interactiune. Te poate schimba pe tine, ca persoana, rol, dar si evolutia poate sa-ti fie influentata.

Uneori coerenta continutului poate da coerenta formei. Si pana la urma cine pe cine creaza. Forma da continutul? Sau continutul creaza forma?

Tot prin prisma informatiei pe care ai acumulat-o sau te simti pur pentru a o vedea si a o asculta cum este ea in realitate?

Esti pregatit pentru a asculta si a vedea realitatea asa cum este sau o vezi prin prisma perceptiei tale si a imaginii pe care tu o ai deja despre relatie, despre locul de munca?

Uneori energia intretine informatia. La ce-ti foloseste un aparat daca nu ai si baterii pentru el. Toate au un scop chiar daca nu-l descifram.

In interactiuni, devine vizibila perceptia fiecaruia si subiectivitatea, adica tot in relatie. Nimic in universul asta nu exista separat.

Poate asa ne-am cautat si noi fundamentele, ceva pe care sa ne bazam, ceva stabil…Poate nu intamplator avem organele de simt, pereche…poate un ochi priveste si celalalt vede, poate o mana primeste si cealalta da…Poate si mersul, actiunea in sine de a merge-un picior e inainte si celalat il urmeaza.

De ce se si zice “schimbam din mers”.

Aducerea trecutului in prezent nu inseamna neaparat schimbare.

Uneori e repetitie, automatism, alteori un inceput pentru vindecare.

Am invatat despre energie, la fizica, am incadrat-o in niste formule exacte, am incifrat-o ca sa o putem citi si retine. Acestea le-am invatat dar sa simtim energia am fost invatati?

De scoala simtirii, se ocupa putini. E periculos sa simti. Simti deopotriva si iubirea si durerea. Iar noi vrem sa fim doar fericiti.

Cand te-ai imbolnavit (tu pe tine), te simti putin devitalizat, iti lipseste energia, pentru ca si energia organului a suferit o transformare. Ca sa echilibrezi energia respectivului organ, e necesar sa te transformi si tu, sa te schimbi, sa faci schimbari in regimul de viata in regimul alimentar, eventual sa bei un ceai. Si toate acestea cu alegerea ta si cu vointa ta mai intai.

Energia este si potentiala la fel cum si noi avem ca potential, totul. Ce este acest “tot”?

Totul este energie, nu mai e un cliseu.Si ajungem sa numim "energie" si acele lucruri pe care nu stim cum sa le numim, acel "nepalpabil", acel "nevazut"...Cautam cuvinte pentru neintelegerile noastre si uneori a ceste cuvinte se transforma in justificari. Cunoastem parti, felii din tortul universului, insa asta nu ne face mai putini intregi. "A sti" e o parte atat de mica.

Energia este si la nivel de gand. Ce energie au gandurile tale? A avea acelasi gand cu o persoana sau “te-am adus cu gandul”, e defapt aceea frecventa sau ceea ce numim “pe aceesi lungime de unda”.

Prin ganduri, prin emotiile pe care le genereaza gandurile noi trimitem vibratii in jur si in interiorul nostru si creem realitati (materia fiind o condensare a energiei). Intuitiv noi putem cunoaste cauza pentru care traim sau vedem un anumit efect. Este si o intuitie care iti vine pe baza unor informatii, prin deductie, aceasta e mai mult rationala. Dar este si o intuitie care iti vine din suflet chiar daca tu nu ai nici o informatie pe suport cognitiv despre acea persoana sau lucru.

Conteaza si cum te raportezoi tu la trecut. Ce energie au evenimentele din trecut. Tu ca si informatie poti vorbi despre ele foarte detasat ca si cand nici nu ti s-au intamplat tie, pentru ca vorbesti asa plastic despre ele. Dar cand e vorba sa vezi ce simti tu, acum, fata de ce s-a intamplat atunci, de abia acum se vede daca energia din trecut mai e aceeasi sau ai consumat-o, sau ai facut altceva cu ea.

Noi suntem informatie, energie, gand, emotie, sentiment. Suntem temperamentali, ne formam caractere. Suntem in fapt si creatori, ne creem pe noi si uneori ne lasam “modelati”.

Cand realizei din ce cauza “ti se intampla asta tie” (cauze exterioare), sau ce anume din interiorul tau a atras acel eveniment ( cauza interna), incepi sa te luminezi. Constiintra ta aduce lumina pe acest palier al constientizarii si al intelegerii. Cand intelegi profund si te intelegi, apare si aceea scanteie de schimbare. Schimbarea se face in “relatie”, prin interactiune. La fel si schimbarea produsa in tine, te “afecteaza” atat pe tine cat si pe cei cu care esti in relatie.

Auzi frecvent, “nu mai e acelasi, s-a schimbat” sau “parca nu mai sunt eu” (pai e de bine sa nu mai fi “Eu” dar e la fel de important sa vezi si cine vorbeste acum prin tine. Vorbesti si simti cu sufletul sau gandesc altii pentru tine?). Dar sti cine esti?

Si cat de limpede te vezi pe tine?

Anumitor practici pe care le facem in anumite situatii, le-am dat si un nume, le-am investit si cu energie si eventual si cu amprenta persoanla (asta daca nu am reprodus si acumulat papagaliceste), le-am atasat si niste principii si am facut din aceste practici (care odata erau adevarate si reale) o profanare din sensul si din scopul pentru care ele au fost create.

Am inceput prin a le gandi, ale descifra, a le traduce, a le analiza. Si toate acestea le-am facut cu ratiunea. Dar un cuget inimos am avut in toate astea?

Le-am profanat prin credinta sau prea putina noastra credinta, prin dorinta egotica de separare si diferentiere (eu sunt medic, tu esti maica, tu esti psiholog, tu esti infirmiera)…Candva prin trecut toti acestia se numeau intr-un singur fel “vindecatori”, sau altfel…

Cata stabilitate ai in ceea ce vrei?

Dar oare vrei cu adevarat sau defapt tu iti doresti altceva?

Ai o imagine despre ce iti doresti?

Ai dorinta de a te schimba?

Simti si traiesti ceea ce gandesti, iti doresti si vrei?

Cand devii constient, incepi sa atragi. Iar atractia asta are si ea o energie mai ales ca noi investim lucrurile cu energie, stralucire, utilitate. Si asa investim si in relatie. Si relatia are energia ei, o energie investita de cei doi. Relatia e un castig atunci cand amandoi cresc, evolueaza, in relatie. Cand doar unul simte cresterea si castigul…nu mai e vorba de castig.

Schimbandu-te pe tine, angrenezi intreg universal spre schimbare. Insa schimbarea pe care o vrei tu, e valabila doar pentru tine. Ea vine din interior si atunci e transformatoare. Cand e impusa sau ceruta prin rugaminti…Ce faci?

Ai schimat masca…dar in fond cine esti?

Esti tot ceea ce esti, indiferent de masca.

Facem din viata un carnaval. Schimbam costume, masti. Ne alegem roluri si parteneri pe masura rolului sau idealurilor.

Si nu schimbam ceea ce ne impiedica in a ne juca rolul pentru care suntem aici si alegem sa fim, intr-o relatie, intr-o institutie…asa ne uitam misunea si dorintele si visele.

Nu schimbam perceptia, avem aceleasi imagini, generam energii si ne influentam.

Suntem preocupati de functiile din matematica, de functiile pe care le detinem, de functia “ce sunt eu si ce sunt eu in raport cu tine?”.

In comportamentul nostru si in manifestraile noastre, vedem necunoscuta functiei. E uneori un “x”, alteori gandurile neconstientizate, alteori automatisme.

Cand am inceput sa dam interpretari ne-am indepartat de imaginea initiala.

Am interpretat prin perceptia noastra. Macar sa fie a noastra si sa nu derive din “una colectiva” asa ca o hipnoza.

Tot e un pas de la redare la perceptie si reflexie. Un alt pas e sa si vezi intregul, ce crede si ce simte si celalalt. Macar sa-ti pui intrebarea asta. Sa ai constiinta de un altul si trairea ca si el este asemeni tie.

“Nu stiu altii cum sunt dar eu nu sunt altii”-zicea un prieten.

Tot ce e viu, si plante si animale, absorb energie, stocheaza informatie si o transmit. Si transmit si energia.

Energia nu e statica la fel cum si viata nu e statica si nu e teoretica. Energia curge, e transformatoare si te transforma.

Construim uneori noul, peste ruine, peste niste stalpi vechi si s-ar putea sa iasa o casa frumoasa. O casa care contine si vechea informatie, si putin din energia veche. Daca vechiul a fost bun pentru tine, atunci il perpetuezi, il transformi. Se mai spune ca uneori “raul trebuie rupt din radacina”.

Esti un copil nascut din iubire, iubirea face parte acum din tine. Si o constientizezi incepand sa simti iubire fata de tine si fata de ceilalti.

Cresterea in intensitate (spre exemplu sentimentele in relatia de cuplu) este efectul unei anumite coerente. Coerenta in relatie e esentiala. Cunoastem lumea pentru a ne ragasi iar cunoscandu-ne pe noi cunoastem si lumea.

Se spune ca “traim la extreme”. Intre cele doua extreme “viata” si “moarte”, ne bucuram de experiente, traim, suferim, iubim.

Ne schimbam si ne transformam si la nivel de fizic si la nivel de gandire si la nivel de energie si in raport cu noi si in relatie. Iar aceste schimbari nu se intampla sa fie fragmentate sau separate. O schimbare a unei laturi atrage si schimbarea celorlalte- pentru ca suntem in interactiune si suntem "in relatie"...

Singuri ne gasim si ne alegem directia, drumul pe care mergem. E drumul cel bun? Raspunsul il stim inconstient fiecare (candva am facut aceasta alegere si eram constienti de ea) si cu toate acestea uneori apelam la alte persoane pentru a-l aduce in constiinta.

Schimbarea este un proces care se poate produce peste noapte sau e un proces ce dureaza , ca timp psihologic si ca timp fizic. Uneori acest timp se masoara in trairi, experiente, in asteptare, in rabdare. Atat timp cat esti implicat in acest “acum”.

Cat mai zabovesti? Depinde doar de tine.

M-am eliberat de aceste atasamente, credinte si valori. Sunt libera sa-mi aleg experientele!

Aleg calea iubirii si pasesc pe ea. O aleg penru azi, pentru maine, pentru totdeauna.

Este calea pe care ma simt completa!

Tu ce ai ales azi?

text, desen din 2009