Bunavestire

Tesea cuminte ca intotdeauna

Maria borangicul la razboi,

Si cum prin seara cadeau umbre moi,

I s-a parut intai ca intra luna,

Atat de alb venea. Dar nici o raza

Nu calca mai usor pe vis.

Si s-a mirat ea: cine a deschis

Larg poarta?. Cand s-a ridicat sa vaza

I-a nalaucit acum ca porumbelul

Ei alb batea din aripi langa ea.

Si cum, sfioasa, fata-l mangaia,

Arhanghelul dezvaluindu-si felul,

Nu s-a temut, nu s-a ferit de dansul.

Cu ingerii se sfatuia de mult-

S-a bucurat spunandu-i: Te ascult...

Arhanghelul tacu, inchis intr-ansul.

Atunci s-a speriat, caci nici un sunet. Nu-i pogora in suflet solul sfant.

Dar a picat ca moarta la pamant

Cand ingerul cu trasnet si cu sunet

Nu-i pogora in suflet solul sfant.

Dar a picat ca moartea la pamant

Cand ingerul cu trasnet si cu tunet

A fulgerat, neasteptat, Bunavestire...

poezie de Ion Pillat

Dedicata Danielei, ca m-a inspirat cu mult entuziasm

O viata frumoasa

"O viata frumoasa si utila este aceea in care gandirea si actiunea se sustin neincetat una pe cealalta" afirma Socrate.

" Nu caut, gasesc!" al lui Picasso este o replica care o adaug indemnului "cauta si vei afla". Acel miracol al regasirii. Deja ai gasit inca dinainte sa incepi sa cauti. Deja iti este dat, inainte ca macar sa constientizezi acest lucru.

Unele indemnuri te invita la constientizare.

Ai totul, mai ramane sa fii. Esti deja , mai ramane sa manifesti.

Ajungem pe celalalt taram ca in "Tinerete fara batranete", fugind dupa un iepure si apoi ne reactualizam existenta, de acum cu alti ochi, nu din curiozitate sau decizie, ci din neatentie.

Invitatia la trezvie o primesti cu fiecare post. Rugaciunea iti mentine aceasta stare.

Ne depasim limitele, necunoscandu-ne granitele. Cu ochii mintii, cu privirea launtrica afirmam "pare a fi" , "cred ca...", "am impresia", insa iubirea este singura traire ce nu poate fi simulata.

Inaintez acolo unde am ecou, acolo unde sufletul meu are rezonanta, acolo unde sufletul meu isi continua melodia vesnica din care e nascut; Unde nu, privesc! Sunt un spectator tacut, privesc in mine si ma iert din dorinta de a intelege taina si maretia celuilalt. Unde nu inteleg si unde nu-l pot accepta pe celalalt inseamna ca in mine este ceva ce nu accept sau nu accepta.

Caci in vremurile de mult uitate noi nu ne adresam celuilalt ca fiind separat de noi.

Numai cu partea buna din el, cu partea luminoasa pot rezona; cu celalalt pol, pot, cel putin, decade, daca nu inteleg si nu manifest bunavointa.

Ca lumea aceasta nu se imparte in alb si negru ci curcubeul e desaupra nostra cat si in noi. Rezonanta cu partea luminoasa din om reactiveaza in noi lumina primordiala din care am venit, ne curata radacinile si ne face mai deschisi catre noi si aceasta deschidere se manifesta apoi, cu un efect imediat, si catre cei din jur.

Partea luminoasa din noi ne determina sa manifestam relatii bazate pe onestitate, incredere si deschidere. Aceasta daca relatia cu noi este sincera.

Partea de umbra ne face de multe ori vizibili. Fiiintele luminoase cum sunt si ingerii, sunt invizibili ochilor nostri. Dar oare cum sunt, privirii?

Sunt diferite feluri prin care alegi sa inveti si sa te manifesti. Inveti prin contagiune afectiva cand simti la unison. Aceasta invatatura le este naturala copiilor si asa se manifesta. Desi, acest cuvant a fost folosit mai des in asociere cu boala si anume "boala contagioasa".

Prin manifestare, se invata mai usor si e o forma de educatie naturala si sanatoasa pentru ca ea nu se adreseaza exclusiv mintii ci si vizualului. Caci suntem si firi vizionare. Si suntem sensibili. Sensibilitatea, un taram atat de studiat de cercetatori...Copilul invata mai mult din ceea ce vede decat din ceea ce i se spune.

Comunicarea ascunde si ea o parte mai intunecata si anume a controlului. Informatia iti foloseste pentru a avea cat de cat ceva palpabil, ca sa incadrezi , sa categorisesti si nu in cele din urma sa si judeci.

Ai impresia ca asa intelegi, ca asa ai contact cu partea palpabila si pentru ca doar atat intelegi iti este greu sa vezi ceea ce inca tu nu manifesti. Intr-o lume a schimbarii ai impresia ca manifestand controlul vei ramane cat de cat o persoana stabila si cu picioarele pe pamant.

Si multe credinte sunt formate din informatii trunchiate din franturi legate cu "noduri" prin care energia circula distorsionat.

Despletim intelesuri crezand ca asa descoperim sacralitatea.

Nu stim ca ea nu se impleteste din "noduri" si franturi. Ea se releva!

Si se releva celui care o poate recunoaste nu celui care ne-o arata "Priviti! Ea este". "Eu, v-am aratat-o si eu va spun adevarul". Cand adevarul absolut este unul singur,constientizezi relativitatea, si e un moment bun, in care sa mai asculti odata, indemnurile:

" Omule, Cunoaste-te pe tine insuti!"

" Cauta si vei afla."

" Crede si nu cerceta."

Si aceasta fara a rastalmacii aceste indemnuri dupa cum ne convine si dupa cat intelegem. Doar asculta-le. Dai ragaz si sufletului sa asculte de ele. Ca mintea, singura, le-ar intoarce pe toate partile.

Pentru cei care au tendinta de a controla, informatia reprezinta ceva real, ceva care le da putere in a jongla cu asocieri care de multe ori depasesc sfera constientului. Si pana la urma nu scoate in evidenta decat ceea ce este in ei, nu in informatia care de multe ori este considerata ca facand parte din afara noastra.

"Spune-mi de ce informatie esti avid ca sa iti spun de natura ei". Nu alergam intamplator dupa o informatie anume, ceva din noi ne determina sa o facem. Si cat de constient esti de ceea ce cauti si iti doresti.

Asa ne-am cladit si Universul, avand impresia ca el este undeva inafara. Asta pentru ca in unele privinte suntem pe dinafara si inauntru se aude ecoul de goliciunea existenta.

Modalitati si invatatori in a te ajuta in controlul emotiilor si a sentimentelor. De parca emotiile trebuiesc controlate, de parca au identitate proprie. Sentimentele se exprima! ele se cer exprimate, de aceea si anumite izbucniri. Modalitatea e o chestiune de alegere. Ne dorim ca totul sa fie asa cum ne dorim asa cum intelegem noi viata si exercitam controlul. Universul este mai intelept, nu are o viziune ingusta, el are varietate si Universul doar exista, nu controleaza nimic si e perfect. Nu lasam experienta sa se produca pentru noi, vrem sa o controlam prin "programari" prin planuri. Ne facem planuri cel putin pentru jumatate de an, uitand sa exploram si prezentul. Pr#ropriul destin este in puterea noastra. Puterea de a controla este de fapt o slabiciune. Avem impresia ca putem controla destinele celor din jur, dupa bunul nostru plac si asa folosim amabilitatea, falsa prietenie ca o modalitate de a controla.

Am vrea sa controlam si moartea "sa-mi vad copiii la casa lor si apoi pot sa mor fericit". Doar cu acest gand se uita de a trai fericit. Pentru ca insasi viata este fericirea.

Mintea te face sa fi undeva pe la periferie cand nu e in consonanta cu sufletul. Impresia ca detii controlul asupra celuilalt te face sa te simti in siguranta. Insa linistea vine din siguranta de sine si din incredere. Incredre in Dumnezeu. Controlul tine libertatea intr-o forma, palpabil de incatusata.

In iubire nu exista control , sau dualitate.

Iubirea e libertatea fara forma.

Atat timp cat te incarci cu foarte multa informatie nefiltrata, te poti ingreuna. Si filtrul nu e doar la nivel mental ci si la nivel de simt si suflet. Bunul simt ce iti spune despre o informatie anume? Uneori presimti si spui "nu-mi miroase a bine", pai e semn ca ai sesizat ceva, ai devenit constient de un aspect, dar ca sa interpretezi bine trebuie sa sti si a ce "iti miroase". Asa ca indemnului "Cunoaste-te pe tine insuti" as adauga "si increde-te in Dumnezeu".

Ceea ce ai, ceea ce stii nu e totul.

Si e atat de putin in unele privinte. E nimic!

Acest "nimic" care e plin de sensuri si tot odata evaziv si gol. Un cuvant prin care vrei sa inchei un dialog...ce nu a inceput inca. O modalitate de anulare a unor replici ce nu mai vin din "totul" existential.

Dorinta de a controla te face avid de informatie si iti consuma din energia creatoare. Este aceea curiozitate care nu vine din naturaletea de a creea ci vine din nesiguranta.

E atat de multa varietate in ceea ce priveste fiintarea noastra incat imaginatia ramane undeva in urma. Privind inainte miracolul vietii de multe ori inexplicabil si neinteles in fata mintilor care cred ca stiu cu certitudine si au impresia ca detin singurul adevar si singura varianta intru totul adevarata.

"Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu."

"Educatia este imblanzirea unei flacari, nu umplerea unui vas."

"Suprema intelepciune este a distinge binele de rau."

"Stiu ce e binele, dar savarsesc adesea, raul."

Socrate

Mucenicii, o sarbatoare a primaverii

Ziua de 9 Martie dupa Calendarul Crestin Ortodox este dedicata Sfintilor 40 de Mucenici, ucisi in cetatea Sivastia, dupa ce au fost supusi unor chinuri pentru ca au crezut in Iisus.

Aceasta sarbatoare se afla in preajma echinoctiului, deloc intamplator deoarece in credinta populara trecerea intre cele doua lumi se face urmand drumul Soarelui.

Zilele capricioase ale "babelor" trec acum si locul lor este luat de zilele calduroase si senine ale "mosiilor".

Comform traditiei populare pe 9 Martie, sfintii Mucenici luau parte la un sobor de dezghetare a pamantului si de slobozire a caldurii, batand cu propriile ciomege in pamantul inghetat in timp ce rosteau rugaciuni. Aceasta data se suprapune peste inceputul anului agricol traditional.

La sate se respecta obiceiul de a scoate plugul la arat in mod festiv. Un rol important ii revine femeii, care aduce plugarilor mancare si binecuvanteaza boii si carul inconjurandu-le cu paine si sare in mana, apoi le stropea cu aghiasma si le inconjura cu tamaie.

In fata boilor se aseza un ou daca el ramanea intreg dupa ce boii porneau la arat acest lucru insemna ca anul va fii unul bogat.

In coamele plugului se aseza un colac in forma de 8, un simbol al fertilitatii.

Conform traditiei gastronomice, romanii obisnuiesc sa manance "mucenici" sau "sfintisori" (Moldova) sau "brandusei" cum sunt numiti in Banat. In dobrogea si muntenia iau forma unor mici 8 care se fierb in apa. Se servesc indulciti.

Se impart rudelor, sarmanilor, pentru pomenirea mortilor dar si pentru belsugul anului ce tocmai a inceput.

In Moldova se prepara din aluat dospit, se ung cu miere si se presara nuca din belsug.

Iata si reteta dupa care ii prepar:

1kg faina, drojdie (pun o cantitate mai mare continand vitamina B ca altfel nu imi place sa mananc drojdie cruda), 10 linguri de zahar de trestie, 200-300 ml lapte, 60 gr unt sau ulei de masline, miere, 2 linguri de scortisoara pe care o amestec cu faina si nuca.

Ingredientele la las la temperatura camerei cu 3 ore inainte de preparare. Nu pun sarea in maia ca nu-mi place cum dospeste. Se face o maia care se incorporeaza in faina si se dauga si celelalte ingrediente, untul il incorporez la sfarsit iar sarea o adaug in faina. Dupa dospire formez sfintisorii si-i las in tava ptr 20 min sa creasca apoi la cuptor 30 min. Se scot de la cuptor se ung cu miere si se presara nuca.

Pofta buna!

Imn inchinat mamei

Multumesc.

Multumesc, mama, pentru blandetea si bucuria cu care m-ai vegheat. Cu gestul de a ma sustine in momentul in care am facut primii pasi si continui si astazi sa-mi sustii pasii cu ingaduinta si cu increderea ta. Cu ochii tai mereu zambitori care au stiut sa-mi arate frumusetile vietii, care nu se afla neaparat in aceasta lume.

M-ai invatat sa vad binele si frumosul, sa-l descopar si acolo unde nu am crezut vreodata ca exista. Sa cresc intotdeauna udata de credinta, sa-mi inalt aripile catre cer si sa nu uit niciodata ca totul imi sta in puteri.

Iti multumesc pentru sutele de povesti pe care mi le-ai citit cu care mi-ai imbogatit sufletul, pentru acele povesti si poezii de un romanesc etern cu care m-ai apropiat de tara si iti multumesc pentru miile de carti cumparate. M-au ajutat mult in evolutia mea la un moment dat.

Iti multumesc ca mi-ai citit aceeasi poveste de zeci de ori, ori de cate ori vroiam sa o ascult. Ca ai avut grija si sensibilitatea de a ma creste intr-un mod sanatos, de a ma hrani cu lucrul mainilor tale. Doar un suflet maret se transforma pe el insusi si alege sa creasca doar pentru a oferii copiilor ce e mai bun.

Tu ai ales sa cresti cu mine, iar eu nu voi inceta sa cresc. Pentru mine esti vesnica si esti ceea mai minunata fiinta. Care ma iubeste neconditinat care raspunde afirmativ la orice alegere a mea. Ai stiut sa-mi dai o alternativa sanatoasa la orice durere a mea.

Mi-ai ales jocurile cele mai frumoase care m-au ajutat sa construiesc o lume asa cum mi-o doream.

Ai stiut sa dai culoare fiecarei pagini din viata mea, sa o scrii cu litere de cristal, sa le legi cu bunatate intr-o carte inceputa de tine si mi-ai dat penelul libertatii de a scrie in ea. Mi-ai oferit o parte din tine dincolo de sfaturi si invataturi. Afectiv mi-ai oferit totul. Iar pentru mine aceasta inseamna totul.

Tu doar ai fost si esti. Si pentru mine inseamna totul sa stiu si sa simt ca e mereu cineva care te asculta care nu se supara ca nu afla vesti mai frecvent de la mine, care se multumeste cu faptul ca sunt bine. Ca ai ales sa fi alaturi de mine si m-ai lasat sa-mi conduc viata.

Iti multumesc pentru mirosul de vanilie, portocal, busuioc si dafin cu care mi-ai incantat simturile. Cu aceasta minunata terapie cu care impeteai culorile si aromele in forme de prajituri. Prajituri cu dragoste facute cu maiestrie de mainile tale si modelate de sufletul tau.

M-ai invatat sa iubesc natura prin faptul ca tu ai iubit-o, sa iubesc arta prin iubirea care o aveai si respectul pentru arta. Sa inteleg Limba prin felul in care tu o spuneai. Sa descopar sensurile acolo unde tu gasisei inteles.

Mi-ai oferit darul libertatii si mi-ai oferit lumina ca sa-mi vad calea. Nu mi-ai dictat in viata ce sa simt si ce sa spun ci m-ai lasat sa aleg sa fac ceea ce-mi place, ceea ce simt. Ai stiut sa-mi spui doar "da" la orice alegere si astfel m-ai ajutat sa-mi asum raspunderea.

Mi-ai fost exemplu de abundenta si dintotdeauna ai stiut sa spui cuvinte pline de iubire si sa ne indrepti spre bine.

Prima data am scris cu mana ta si cu gandurile mele apoi mi-ai ghidat mana sa scriu litere si apoi m-ai lasat sa scriu din viata. Ai fost ceea care m-a incurajat ca psihologia si arta mi-o pot manifesta in viata personala nu numai prin profesie. Mi-ai fost invatator, profesor in ceea ce priveste daruirea. Ai stiut sa-mi arati ca atunci cand ai sentimentul ca nu ai si nu esti de ajuns atunci esti in ceea mai mare bogatie pe care ti-o poti spori doar daruind. Daruind neconditionat.

Ai stiut sa fi langa mine in momentele importante din viata si mi-ai daruit cele mai frumoase flori.

Afectiv mi-ai dat totul. Totul cu temei, indeplinindu-ti misiunea de mama si femeie. Un dar minunat si pentru mine.

M-ai invatat ca ingredientele cele mai importante sunt sarea si iubirea, prin faptul ca tu le-ai folosit. Din manifestarea ta mai invatat. Mi-ai vorbit atat de mult, incat am auzit mai putin, am ascultat si mai putin si ti-am ascultat manifestarea.

Mi-am amintit de pinguinul si greierele de plus confectionate de tine, erau cele mai frumoase si unice. Asa cum esti si tu.

Tu m-ai aratat ca iubirea neconditionata si manifestarea ei se transmite din generatie in generatie, astfel manifestarea ta in daruire va fi vesnica. Un arbore in care ai fost si fruct si frunza si ram. Ai trecut din anotimp in anotimp si ti-ai pastrat sufletul vesnic bucuros ca o primavara.

Iti multumesc pentru primavara ce esti in viata mea.

O primavara frumoasa tuturor florilor care aleg sa creasca si sa infloreasca sub caldura si stralucirea soarelui.
Va doresc ca simbolul martisorului pe care il purtati in aceasta primavara sa va insoteasca in fiecare anotimp al vietii si sa va reaminteasca de prospetimea si frumusetea primaverii.
Pentru mine primavara reprezinta un nou inceput si o reinviere a intregii naturi.
Va doresc ca temei la fiecare inceput sa aveti credinta, incredere si dragoste si sa reinviati in fiecare clipa tot ce e mai bun si mai frumos in fiinta voastra.

Despre puterea vindecatoare a apei

Constiinta umana poate schimba structura apei , deci si a materiei.

Gandirea noastra este o forma de rugaciune si de aceea este important cum gandim si ce anume gandim asupra noastra si asupra celorlalti. Cu ce ganduri ii insotim si cu ce ganduri ii "impovaram".

Suntem fiinte creatoare prin gandurile, sentimentele noastre, de aceea avem si responsabilitatea atat fata de fiinta noastra cat si fata de intreaga lume si planeta.

Sunt cunoscute studiile asupra apei facute de Masaro Emoto, experimentele facute asupra unei ape poluate asupra careia s-a rostit rugaciuni si felul in care aceasta a cristalizat dupa rostirea rugaciunilor. Cristalizarea s-a realizat intr-o forma frumoasa, armonioasa. Structura cristalina a apei se pastreaza o luna de la rostirea rugaciunii.

Organismul uman este format din 70% apa iar proportia de apa gasita in organe este de 90%. Reflectand asupra apei, reflectezi si asupra fiintei tale.

Cand nu bem suficienta apa neurotransmitatorii sunt foarte afectatii deoarece si ei sunt alcatuiti din 90 % apa.

Un alt experiment este acela al rostirii rugaciunii asupra unei sticle de ape din apropierea lacului de unde a fost luata apa. Efectul: apa din lac s-a purificat, cu toate ca rugaciunea a fost concentrata asupra apei din sticla. De aici si concluzia ca apa se purifica mai bine in conditiile naturale, acolo unde ea se gaseste.

Experiementele lui Emoto au aratat cum clorul impiedica apa sa formeze cristale iar daca este insotita de rugaciune apa se cristalizeaza si in prezenta clorului. Se schimba doar informatia din rugaciune, ceea ce duce si la schimbarea energiei apei.

La fel noi, amprentam obiectele din jur, mancarea pe care o pregatim. O masa preparata cu dragoste si rugaciune isi va schimba gustul si efectul pe care-l va avea asupra fiintei care o consuma va fi acela de o stare de bine si de sanatate atat timp cat gatesti si sanatos.

Pentru acesata ai nevoie si de suport informational, sa cunosti legumele spre exemplu, in cat timp acestea fierb, cum se pot combina, in ce proportie, care legume se pot consuma si necoapte cu atat mai bine. Si cu toate acestea informatia si cunoasterea nu e totul. E o chestiune de informatie, de alegre si de un mod de a fi. De a alege sa te bucuri de o leguma sau un fruct prin substantele vii ce le contin.

Pentru ca ceea ce esti si simti se evidentiaza in comportament. De multe ori nu astepti ca fiinta sa se prezinte verbal, aceasta o face cu mult inainte ca ea sa spuna "buna ziua".Toate aceste informatii , la afli la o prima constientizare a prezentei respectivei persoane. Structura emotionala a unui cuvant este evidentiata prin cristalizarea apei.

"La inceput a fost cuvantul", desi cuvantul e format mai intai din sunete alaturate ce creaza un anumit inteles, o anumita rezonanta. Imi amintesc aici de muzica dintre sfere, de sunetele din univers, de caldura sunetelor din burtica mamei. Imi amintesc de delfini si de apa in care acestia inoata si de culoarea albastra. Un albastru pur curat si constructiv, adica un albastru viu, cum imi place sa-l numesc.

Limba pe care o vorbesti face ca apa sa cristalizeze intr-o forma anume. Acelasi cuvant rostit in limbi diferite cristalizeaza altfel. Si cum ar fi unui "i love you" sa-i raspunzi cu "te iubesc" sau " je t'aime" ?! Nu astept un raspuns pentru ca informational am unul, insa cred in iubirea cere transcende orice granite de orice natura.

Exista dorinta de a invata pe oricine acest cuvant, in limba in care l-am auzit si l-am cunoscut si recunoscut si anume in limba romana. Exprimarea cea mai plenara in aceasta limba o recunosc. Sta in puterea noastra sa schimbam mesajul apei, sta in puterea noastra sa incarcam apa cu bunatate, luminozitate, iubire si rugaciune.

De multe ori cand am privit apa am simtit ca ea este un orizont, o oglinda in care se privesc deopotriva si cerul si pamantul.

De multe ori am vazut marea ca orizont. Am vazut soarele oglindit in apa iar cand eram copil credeam ca el coboara in mare peste noapte pentru a se purifica si pentru a rasarii din nou la fel de luminos. Cel mai frumos soare pe care l-am vazut nu a fost cel zarit prin ridicarea genelor. Cel mai frumos soare l-am vazut pe pamant, oglindindu-se in apa. Cele mai frumoase "stele", le-am recunoscut prin nasterea lor din apa. "Dar deodata un punct se misca cel dintai si singur. Iatal!/ Cum din chaos face muma iara El devine Tatal" (M. Eminescu)

De multe ori am simtit apa ca pe un mesager , ca o binecuvantare ce vine din indepartatul cer pentru a face pamantul sa se inalte.

Shambala

"Shambala, este un centru paradisiac ascuns din muntii Asiei Centrale. Atat muntele lumii cat si copacul mitologic sunt imagini poetice ale unor caracteristici geografice ale Pamantului, care nu pot fi percepute decat pe calea clarviziunii, unica pentru Shambala.

Conceptia ca Terra este o fiinta vie, psihospirituala, cu trup, ce are o structura energetica, nu a fost recunoscuta de stiinta moderna si nici inteleasa...inca. Conceptul reuneste psihicul cu fizicul.

In unievers, inclusiv planeta noastra are nivelul ei de viata psihospirituala, constiinta si potential psihic, iar prin intermediul vietii religioase si a culturii spirituale omenirea poate interactiona cu lumea fizica.

O traditie a intelepciunii tibetane budiste sustine ca fiecare Buddha capata initierea in Shambala. Scopul initial al tuturor initiatilor este de a progresa indeajuns de mult incat sa ajunga in Shambala sau dea dobandi prin telepatia legatura cu mareel sau conducator.

Menirea Shambalei nu depinde de o anumita religie, ea le transcende pe toate, este vesnica. Ea este inima pamantului si va continua sa bata atat timp cat va exista pamantul.

Shambala este punctul de chiverniseala al balantei pentru planeta noastra. In Shambala, Arborele Vietii este un simbol sfant si universal. El rodeste fructele intelepciunii si ale vietii vesnice.

Shambala este prima garadina sfanta din regiunea samanilor siberieni de unde se extinde in toata lumea. Cine vrea sa intre este intampinat de pajisti verzi. Aici, si unde trupul sta, totul se misca, este viu, traieste, "calatorul" cu ajutorul viziunilor sfinte, distinge glasuri blande, vede glasuri solemne, si spirite binecuvantate."

 text L. Andronovici
pictura: Diana P

Telepatie

Dorm norii impietriti de ceata,

Uniti intr-un legamant comun.

Trezind natura intr-o dimineata,

Printr-un trasnet in alun.

Stau deasupra padurii,

Manati de forte nevazute

Starnind variate reactii

Vietatilor marunte.

Sunetul solemn de clopot

Disipeaza legamantul

Lasand ca amintire vantul,

Spulberandu-le indemnul.

Fotografii mentale pentru o ploaie de vara,

Si fiecare strop in uniune cu lacrima de roua.

Imi trimite telegrafic cate o raza, fugara,

un soare ce-si are-n noapte, o luna noua.

Visez aripi de lebedece amintesc de ingeri,

puritate, eleganta intr-un zbor zgomotos

Si viata in batai de inimi redata-n arhetipuri

Ce noblete, gingasie si iluzie de frumos!

Las pisica inauntru caci timpul nu e notiunea ei.

Indreptandu-se spre un loc din rasaritul camerei.

Paseste pe covor doar in forme ascutite.

Dizarmonia unei "naturi" o resimte cu temei.

Imi las simbolurie, amare de culoare

Intr-o ceasca verde crud si larga, de cafea

In care pisica, se uita fara nici o interpretare

Inducandu-mi mesajul "hipnotic" cand ma privea.

Si nu se stie cine pe cine iubeste,

mai mult....caci iubirea intregeste.

Versuri, pictura si fotografie: T. Diana

Citate despre sufletele de langa noi

" Caii fac un peisaj sa arate frumos" Alice Walker

"Infatisarea unui cal il ajuta pe om sa fie mai bun" Winston Churchill

" An animal's eyes have the power to speak a great language" Martin Buber

"Numai cand vei iubi un animal vei simti iubirea cu toata inima" Anatole France

"Acum cateva mii de ani pisicile erau adorate. In ziua de azi ele nu au uitat acest lucru."

"Fiecare felina este o opera de arta" Leonardo da Vinci

"Sunt multe specii inteligente pe pamant. Toate sunt..."

Zambetul autentic

"In secolul al 19-lea, un anatomist francez, Duchenne de Bologne, a analizat muschii fetei si a observat ca expresiile autentice de bucurie au doua componente. Pe durata unui zambet autentic, un muschi din jurul ochilor se incordeaza, cauzand mici riduri. Un al doilea muschi implicat este cel al obrazului- numit zigomatic -, care trage comisura buzelor pentru a exprima zambetul

Supunand acest muschi curentului electric, Duchenne a descoperit ca poate face muschiul sa contracte intr-un zambet care nu este autentic. Noi am folosit acest lucru intr-un alt experiment, de acesta data cu bebelusi de zece luni, in colaborare cu Nathan Fox, specialist in psihologia dezvoltarii. Am facut inregistrari cu fiecare copil stand pe scaun iar cand mama lui se apropia de copil, acesta zambea. Dar la apropierea unui strain, copilul zambea cel mai adesea incomplet, fara participarea ochilor.

Lucrand cu adultii, am comparat activitatea din zonele frontala si posterioara din ambele emisfere ale creierului in timpul zambetului complet si a celui incomplet. In timpul zambetului incomplet a existat o crestere a activitatii in zona frontala din emisfera dreapta, iar in timpul zambetului complet a existat o implicare mai mare aemisferei stangi. Diferenta a fost mult mai mare in zona frontala decat in zona posterioara a creierului.

Cand folosim chipul ca indicator al emotiilor, trebuie sa fim constienti ca exista trei posibilitati. Putem avea o expresie fara nici un sentiment, un sentiment fara expresie sau o expresie care nu este pura."

afirmau Cliff Saron si Richard J. Davidson

Desi centri emotionali sunt localizati in creier cercetarile actuale din neurologie arata ca exprimarea emotiilor este legata de cortexul prefrontal. Tot neurostiinta ne indica faptul ca emotiile traite de fiinta umana sunt diferite ca si localizare. Sentimentul de teama este coordonat de partea drepta din cortexul prefrontal

Sentimentul de bucurie de catre partea stanga din cortexul prefrontal.

Aceeste cercetari ne reamintesc de sensibilitatea fiintei umane, de echilibrul dintre minte si suflet. De bucuria sincera a aunui copil. Si avem acest dar minunat si anume zambetul, pe care necuvantatoarele nu il au. Si animalel se bucura si zambesc, doar ca zambetul lor nu e vizibil la o prima vedere.

Bucuria la necuvantatoare devine vizibila in ochii lor, pentru ca animalele vorbesc sufletului nostru.

Comunicarea de la suflet la suflet si aceasta bucurie a comunicarii devine vizibila printr-un zambet autentic.La fiinta umana chipul vorbeste!

T. Diana

Legenda hindusa

O legenda hindusa straveche, vorbeste despre o vreme cand toti oamenii erau
zei, dar intrucat au abuzat de divinitate lor, Brahma stapanul lor suprem, le-a luat acest dar.

Brahma, a chemat trei oameni intelepti pentru a-l ajuta sa se decida unde sa ascunda divinitatea oamenilor pentru ca acestia sa nu o mai gaseasca niciodata.

- "sa o ascundem pe cel mai inalt dintre munti", a spus primul intelept

-"nu, oamenii sunt mult prea indrazneti. Mai devreme sau mai tarziu unul din oameni va urca pe munte si o va descoperi"

- "mai bine sa o ascundem pe fundul oceanelor", a spus al doilea intelept;

-"haideti sa o ascundem in adancul pamantului" a spus cel de-al treilea intelept;

Dupa multe deliberari ei au decis sa ascunda divinitatea chiar in inima omului. "Nimeni nu se va gandi vreodata sa o caute acolo."
Si de atunci acolo a ramas ascunzatoarea divinitatii omului.

Intradevar oamenii au ajuns sa exploreze spatiile cosmice, adancimile oceanelor si ale pamantului, alergand de colo incoace pentru "a se descoperii pe sine". foarte putini se gandesc sa priveasca spre interior. Cand vom descoperii ca in interiorul nostru exista o prezenta divina, vom reusi sa scapam de convingerea ca "nu sunt decat un om", identificandu-ne cu o dimensiune superioara a constiintei.

Nimic din aceasta lume nu e mai misterios, mai complex si mai intim ca peisajul propriului tau suflet. Tu calatoresti singur prin el, ii urci culmile, ii cobori vaile, ai coborat singur in prapastiile sale intunecoase si te-ai odihnit pe pajistile lui luminoase. Ti-ai construit singur inchisorile dar si catedralele.

Chiar daca nu cunosti drumul pe care a apucat-o sufletul tau, tot ceea ce esti astazi este rezultatul direct al acestui drum.

Sufletul tau are secretele lui.
Unele din aceste ganduri si sentimente ascunse se dovedesc de multe ori a fi obstacole care te impiedica sa fi tu insuti.
Lucrurile se pot schimba.
Procesul creator al universului, nu are alt loc decat acele de a creea. Noi suntem cei care ne opunem lui, incercand sa-l oprim in loc, din cauza atasamentelor noastre fata de trecut. Constientizarea acestui proces este suficienta pentru a deschide calea marilor transformari.

M. Richard Jafolla

foto: diana