"Nu tot ce e natural e frumos" M. Eminescu

"Nu poti vedea bine decat cu inima. Esentialul este invizibil pentru ochi."
Antoine de Saint- Exupery

marți, 20 iulie 2010

Incununare

Cu fiecare pas privesti inainte. Cu fiecare clipa urci cu privirea, prin clipele, ce-ti zidesc amintirea si o urca in destin. Asezi cu iubire sentimentele ce le insufletesti cu Viata ce curge din ceruri si se inalta din adancuri. Privind in aceeasi directie...iti inteleg gandul si-l transmit mai departe. Priviri ce se cer regasite pentru a se privi pe sine.
Pentru ca tu, tu esti eu. Iar eu sunt si atat si imi este deajuns.

Am scris pe fire de nisip iar albastrul marii a oglindit vesnicia gravarii gandului nostru in ceruri.
Un albastru lin ce se priveste pe sine si devine vizibil odata cu rasaritul soarelui. La fel cum inimile noastre umane intalnesc incununarea prin Cununie.
Incununezi sentimentul ce prinde aripi si devine nematerial, ca si natura din care provine...
Si inviti Universul sa-ti aduca stele intr-un buchet de Floare-de-colt.
Privesc in ochii tai si-ti spun cuvinte intelese doar de tine. Un suras jucaus ce coboara din coltul ochilor si alearga fericit prin iarba verde, precum o zana. Am eliberat zane ce fac o hora prin cantecul lor.
Si chiar prapastii de ai sa vezi ele nu-ti arata decat inaltul. Acolo unde privirea ta se intoarce de fiecare data cand multumesti.
Intelepciunea uni mag mi-a soptit ca stelele cazatoare ce-ti indeplinesc dorinte au coborat pe culmi de munte. Acolo unde polenul argintiu aminteste de sclipirea cerului. Sunt nobile si nu au mireasma lor ci a mediului in care traiesc. Muntele devine mai flexibil intr-un buchet!Floarea-de-colt se naste mai aproape de cer.
Asa cum alta data, solemn glasul rasuna de lemn si piatra si metal. Acum, zidim in piatra bunatate,scluptam in lemn fericirea si facem auzita-n zare stralucirea armoniei prin clinchetul de clopotei, ce curge precum apa in drumul ei.
Mainile noastre vor fauri fapte ce au trainicia unor randuieli dictate de suflet. Te poti poticni de conceptiile si prejudecatile acestei lumi dar niciodata de atingerea sufletului! Glasul inimii este singurul care graieste adevarul si singurul pe care il ascult. Am auzit atat de multe incat acum ascult!
Minunea ce o regasesc in tine e ca si suflul vietii ce-mi anima trupul. Regasesc in tine bucuria clipelor in care am renascut pentru noi. Si sunt aceeasi si atunci, cum sa nu ma bucur de regasire?!
E palpabil adevarul din noi pentru cei care stiu sa-l vada. Cei apropiati sufleteste au privit si au vazut.

Cu fiecare usa deschisa spre oameni deschid o usa catre mine. Camera inimii noastre cuprinde universul in onestitatea si marinimia ei. Din orice unghi ai privi, viata, ea, se arata asa cum este.

Deschidem catre noi insine ferestre de bunatate, de intelegere, de accaptare ce formeaza lianturi. Singurul legamant eliberator pe care il simt si il accept este iubirea! Restul sunt scrieri, franturi, cuvinte si vorbe, sfaturi. Iubirea iti lumineaza fereastra sufletului, fereastra prin care privesti.

Mireasma de tamaie. Miresme ce se intalnesc si devin mai pure. Rasina de brad si flori-de-colt.
Si Domni ce mai domnesc inca, pentru noi!
Muntele se intalneste cu marea in simbolul crucii. Zodii de pamant si aer ce gazduiesc eternitatea si o fac manifesta prin vesnicia lor. Libertatea mi-o gasesc prin libertatea din tine. O ferestra ce deschide poarta catre umanitate.
Umanitatea e esenta noastra ce ne face demni de a fi pamanteni.
Si oricat de inchisa as fi ecoului tau, e ca si cum ti-as imbratisa maretia fiintei tale. Ne facem orizontori din taramuri ce le zidim din dorinta de a ne imbratisa...ca altfel suntem de necuprins.
A ne urma este ca o chemare ce nu are cum sa se opreasca vreodata. Te ingana si te cheama, glasul luminii celei dintai sa o intampini cu binele din noi.

Lumea celor ce ne canta cu sunete discrete ne-au soptit, cu inteles, ca e noaptea din povestea magului cel intelept. Cand sfaturi primim de la fiecare din experienta lor si sunt prea putine scaune pentru numarul lor. Destinul fiecaruia este unic si te poti doar bucura de lumina acestei zile. Aleg sa privesc prin fereastra deschisa de Tine!

Din fantana cu intelepciune scot si apa scot si ganduri. Carare de vita-de-vie ne curata pasii si ne aduce noroc. Invart roata vietii la capitolul de inceput si continui....

Lumina urca si coboara alternand pe cate o boaba de strugure ce ne aminteste de acest univers.
Pasim in pete de lumina fara a lasa urme.

Si suntem acum ca si altadata si ne aducem aminte. Trairile ne sunt familiare chiar daca n-am mai fost pe aici.
Sali si catedrale ce-si au controlul luminii. Stabilind o ordine si un firesc in acesata lume in care umanitatea din noi priveste pe fereastra.

Sunt atat de multe flori care ii oglindesc pe cei care ti le daruiesc incat ai sentimentul ca imbratisezi o parte din ei. Sunt persoane care s-au gandit la tine si ti-au adus flori preferate de tine sau de ei. Florile sunt ca si oamenii...Si am vazut doar flori frumoase!

Florile sufletului nostru infloresc in fiecare anotimp. Iar floarea umanitatii este una singura care este formata din noi, oamenii.
Ne-am cununat ca doua inimi umane pentru a incununa imparatia lui Dumnezeu!
*
fotografii, slide, realizate de Marta Tomsa
text Diana

video

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu