"- Vreau sa-ti istorisesc o poveste despre vise, spuse Alchimistul.
Flacaul isi apropie calul:
- In Roma antica, pe timpul imparatului Tiberiu, traia un om foarte bun care avea doi baieti: unul era militar, si cand a intrat in armata, a fost trimis si in cele mai indepartate regiuni ale imperiului.
Celalat fiu era poet, si incanta Roma intreaga cu versurile lui frumoase. Intr-o noapte, batranul avu un vis. Se facea ca-i aparuse un inger care i-a spus ca vorbele unuia dintre fii lui vor fi cunoscute si repetate in toata lumea de catre toate generatiile viitoare. Batranul se trezi plangand de fericire in acea noapte, pentru ca viata era generoasa si-i dezvaluise un lucru pe care orice parinte ar fi fost mandru sa-l cunoasca. Putin dupa aceea, batranul muri incercand sa salveze un copil care era cat pe ce sa fie strivit cu rotile unei sarete. Cum se purtase corect si drept toata viata lui, se duse drept in rai si se intalni cu ingerul care-i aparuse in vis.
"Ai fost un om bun, ii spuse ingerul. Ti-ai trait viata in iubire si ai murit demn. Acum pot sa-ti implinesc orice dorinta. "
"Si viata a fost buna cu mine, raspunse batranul. Cand mi-ai aparut un vis, am simtit ca toate stradaniile mele au fost zadarnice. Pentru ca versurile fiului meu vor ramane in amintirea oamenilor in secolele viitoare. N-am nimic de cerut pentru mine; orice tata s-ar mandri sa vada faima de care se bucura cineva pe care l-a crescut si l-a educat. Mi-ar placea sa vad, in viitorul departat, cuvintele fiului meu".
Ingerul l-a atins pe umar pe batran si amandoi au fost proiectati in viitorul departat. In jurul lor aparu un loc imens cu mii de oameni care vorbeau o limba ciudata.
Pe batran il podidira lacrimile.
Stiam eu ca versurile baiatului meu, poetul, erau geniale si nemuritoare, ii spuse ingerului printre lacrimi. As vrea sa-mi spui care dintre poeziile lui sunt recitate de acesti oameni."
Ingerul se apropie de batran cu blandete si amandoi se asezasera pe o banca.
"Versurile fiului sau, poetul, au fost foarte populare la Roma, a spus ingerul. Tuturor le placea si se amuzau cu ele. Dar odata cu sfarsitul domniei lui Tiberiu si versurile lui au fost date uitarii. Aceste cuvinte sunt ale fiului care s-a dus in armata."
Batranul se uita surprins la inger.
"Fiul acesta s-a dus intr-un loc departat si a devenit centurion. Si era un om bun si drept. Intr-o seara unul dintre sclavii lui s-au imbolnavit si tragea sa moara. Fiul tau a aauzit vorbindu-se despre un rabin care-i vindeca pe bolnavi si a plecat, mergand zile intregi in cautarea acestui om. Pe drum a descoperit ca omul pe care-l cauta era Fiul lui Dumnezeu.
A mai intalnit si alti oameni care fusesera vindecati de el, si-a insusit invataturile aceluia si chiar daca era centurion raman, s-a convertit la credinta lui. Pana ce intr-o dimineata ajunse aproape de Rabin. I-a povestit ca avea un rob bolnav.
Iar rabinul s-a oferit sa mearga pana la el acasa. Dar centurionul era om cu credinta, si privind adanc in ochii Rabinului, a inteles ca se afla in fata fiului Domnului si atunci toti ce-i care inconjurau s-au ridicat in picioare."
"Iata cuvintele fiului tau, ii spuse ingerul batranului. Sunt cuvintele pe care i le-a spus Rabinul in acel moment si care niciodata nu au mai fost uitate. Acestea spun: "Doamne, eu sunt demn sa-mi calci pragul, dar spune numai un cuvant si robul meu va fi tamaduit."
Alchimistul isi imboldi calul.
- Indiferent ce face, orice om de pe acest pamant joaca un rol principal in Istoria lumii, a spus el. Si fireste, nu stie acest lucru.
Flacaul zambi. Niciodata nu se gandise ca viata unui pastor putea sa fie asa de importanta.
-Ramai cu bine, ii spuse Alchimistul.
-Ramai cu bine, ii raspunse flacaul."
(Paulo Coelho)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu